Câteva femei pasionate de tradiţie au trecut marama şi costumul popular muscelean peste perioada de negare din anii ’90. Printre acestea se numără şi Micşunica Mihăilă, economist de formaţie, preşedinta Asociaţiei „Marama musceleană“ din Câmpulung-Muscel, Argeş.

De la negare...

Despre perioada de mare încercare din deceniul 1990-2000 îşi aminteşte: „La un moment dat, prin anul 1989, existau cam 900 de lucrători în arta populară, cei mai mulţi la cooperativa noastră, înfiinţată în 1972, unde şi eu am venit ca economist în 1981. După anul 1990 a urmat o perioadă de 8-10 ani în care nu se mai cerea nimic din ceea ce făceam noi. Cusutul şi costumul păreau ceva desuet, care nu mai făceau casă bună cu pretenţiile dintr-o dată modificate ale oamenilor. Cele câteva persoane care am mai rămas şi am ţinut cu încăpăţânare de tradiţie a trebuit să ne adaptăm ca să supravieţuim, astfel că am lucrat covoare pentru export timp de vreo doi ani. Apoi au venit alte dificultăţi. Au dispărut fabricile de lână, de bumbac.“ Rând pe rând nu s-au mai găsit catifeaua din bumbac românească, firul de borangic. Toate dispăruseră... Într-un final, Micşunica Mihăilă a găsit firul de borangic în China, iar pânza topită a reînceput să fie ţesută în România.

...la reafirmare

Nu-şi mai aminteşte când costumul a renăscut brusc. Probabil odată cu campania „să îmbrăcăm globul în ia românească“. Iar portul popular muscelean, unul dintre cele mai frumoase din ţară, a fost cu atât mai căutat şi solicitat: „Costumul de Muscel are specific firul argintiu sau auriu. Avem, de fapt, varianta de purtat toată ziua, cum se mai întâmplă pe la noi, în Rucăr, şi costumul de sărbătoare, cu ţesătură fină, considerat o avere de orice familie care-l deţine. Pe urmă, piesa de rezistenţă şi de mare preţiozitate rămâne marama musceleană, care excelează prin fineţea lucrăturii şi a firului. Este o artă pe care o mai stăpânesc puţine femei, fiindcă marama se face manual, în război, alesătura şi modul în care se pune firul fiind efectiv o artă. Marama noastră şi costumele sunt în sine unicat, considerate tezaur de cei care cunosc valoarea lor.“

Prezent

Costumul popular din Muscelul Argeşului este foarte cerut astăzi: „Prima dată i-am auzit pe unii primari c-ar vrea, pentru căutarea identităţii şi renaşterea spiritului românesc, să se îmbrace în costum popular la o zi de mare sărbătoare. Apoi, am avut şi avem solicitări pentru ţinută populară de la grădiniţe, şcoli, ansambluri folclorice de amatori şi de profesionişti, centrele judeţene de cultură şi creaţie populară. Pentru toţi aceştia lucrăm în serie. Dar ni se cer din ce în ce mai des costume de sărbătoare, cu nelipsita maramă, de ambasadorii români în străinătate ori de ambasadori străini în România, care vor să etaleze un produs de artă tradiţională şi să păstreze ceva reprezentativ din România. Ni se cere, de asemenea, costumul popular de nuntă, în special de compatrioţii noştri plecaţi în străinătate. Deunăzi vreme, am revăzut o doamnă care mi-a arătat fotografii de la nunta fiicei sale, din Geneva, îmbrăcată în biserică în costumul de mireasă lucrat de noi. Cred că s-a revenit la spiritul nostru românesc. Bătrânii aveau în cufăr portul popular de sărbătoare şi-l transmiteau ca moştenire. Tot pentru a-l transmite copiilor îl îmbracă şi tinerii de astăzi. Iar bucuria mea este infinită pentru că cei mai mulţi cumpărători sunt tineri.“

Maria Bogdan