Consemnam în urmă cu doi ani, la vremea recoltării cireşelor, un eveniment deosebit: în plantaţia aparţinând domnului ing. Dan Băianu camioanele frigorifice aşteptau la coadă să fie încărcate. Direcţia? Sankt Petersburg. Se relua astfel tradiţia de dinainte de 1990, când „Boamba de Cotnari“, un soi local deosebit de valoros, era expediată în mai multe ţări ale Europei.

Era un început la care domnul ing. Băianu, om al locului şi pasionat de meseria lui, visa de multă vreme: să unească şi să reînvie astfel livezile care altădată au dus, alături de celebra podgorie, faima comunei Cotnari. Începutul a fost greu. Mulţi dintre proprietarii de livezi, atâtea câte mai rămăseseră, erau neîncrezători şi invocau „colectiva“ de altădată.

„Am reuşit totuşi, ne spune domnul Băianu, să organizăm în 2006 un grup de producători pentru a beneficia de avantajele oferite de Uniunea Europeană. Am accesat astfel un program de investiţie pe timp de cinci ani. La sfârşitul anului 2012 am finalizat investiţia, de care aminteam, ce consta într-un depozit de fructe, în principal pentru cireşe, dar şi mere pentru că avem membri care au în proprietate plantaţii de meri. Depozitul este deci folosit vara pentru cireşe, iar iarna pentru păstrarea merelor în condiţii unice pentru această parte de ţară. În acest an, continuă dl Băianu, am reuşit să obţinem prin programul pe care ni l-am asumat, recunoaşterea ca organizaţie de producători.“

În aşteptarea reconversiei…

Organizaţia de producători, care poartă denumirea semnificativă Cerasus Grup, dispune de 209 ha de livadă din care, cu sprijinul fondurilor europene, peste 100 ha sunt livezi tinere. „Sigur, toate acestea, subliniază interlocutorul nostru, au presupus eforturi deosebite şi nu am mai aşteptat aplicarea programului de reconversie al pomiculturii care se dovedeşte până la urmă o promisiune deşartă din partea celor care diriguiesc agricultura ţării. Este greu de crezut că statul, în condiţiile economice actuale, ar putea aloca banii necesari pentru înfiinţarea a 40-50 de mii hectare de livadă care să înlocuiască plantaţiile îmbătrânite, înfiinţate în anii ’80“, mai adaugă producătorul.

În avantajul producătorilor

Depozitul de fructe, pentru care s-au investit peste 5,8 milioane de euro din fonduri europene, dispune de instalaţii moderne de păstrare a fructelor cu benzi de sortare. Cireşele, de pildă, sunt calibrate din doi în doi milimetri şi pe două culori. Dar spaţiul de stocare este dotat cu instalaţii de calibrare şi pentru celelalte fructe. Toate acestea oferă posibilitatea de a obţine cantităţi de marfă omogene calitativ pentru a răspunde astfel comenzilor marilor magazine, mai ales că în următorii ani firma din Cotnari va dispune de cantităţi tot mai mari de fructe destinate comerţului. Vor creşte astfel şi câştigurile asociaţilor, domnul Băianu amintind că, în condiţiile în care cireşele nu erau calibrate, acestea au ajuns să se vândă anul trecut la trei euro kilogramul în ţările europene, faţă de cel mult un euro pe piaţa internă. Numai dacă ar fi să vorbim de cireşe organizaţia are capacitatea de a livra până la 1.000 de tone anual. De asemenea, în modernul depozit al organizaţiei se pot păstra în condiţii optime mari cantităţi de alte fructe care aduc bune câştiguri în primăvară.

Visul conducerii organizaţiei este, pentru următorii ani, ca fructele de la Cotnari să pătrundă şi pe piaţa vestică. „Ne gândim să prezentăm cireşele, de pildă, în ambalaje de la jumătate de kilogram la cinci kilograme, pentru că, se ştie, aspectul vinde marfa.“

Pământ românesc, gust autentic

Proiectul ce vizează creşterea suprafeţelor de livezi este un obiectiv prioritar al organizaţiei. Materialul săditor se va aduce în continuare din străinătate. „Cu regret trebuie să spun, subliniază domnul Băianu, cercetarea românească a rămas în urmă, la nivelul anilor ’60-’70. Aş aminti doar faptul că materialul săditor adus din Olanda, de pildă, va produce mere începând cu anul al doilea de la plantare, iar producţia estimată depăşeşte, după câţiva ani, 50-60 tone la hectar. Sigur se poate invoca faptul că fructele româneşti sunt mai gustoase. Aş vrea să le spun amatorilor că, odată plantat în pământ românesc, puietul va produce la maturitate fructe cu gustul din livada bunicii. S-ar îndeplini astfel dorinţa multora dintre clienţii marilor magazine de a găsi în rafturi fructe produse în România.“

Stelian CIOCOIU