Obiectiv turistic pe Drumul Vinului. Ansamblul medieval de la Mănăstirea Vărbila

După cinci ani de efort, cu migală şi pioşenie, iată că într-una dintre aceste zile din târziul toamnei am fost martorii finalizării lucrărilor şi redevenirii acestui sfânt locaş, înscris azi în rândul vechilor aşezăminte religioase, atestat documentar la începutul veacului al XV-lea. Cei doi sufletişti, preotul paroh Gheorghe Ditu şi arhitectul Călin Hoinărescu, cu sprijinul activ al ing. Mircea Cosma, pre­şedintele CJ Prahova, au şi adus o contribuţie substanţială la păstrarea identităţii culturale şi la valorificarea atracţiilor turistice aferente acestei zone. Astfel, cu sprijinul nerambursabil Regio, cu circa opt milioane lei, au fost realizate ample lucrări de restaurare a Casei egumeneşti şi dotarea acesteia, a zidului de incintă, a picturii interioare, precum şi a catapeteasmei, dar şi alte lucrări şi amenajări interioare şi exterioare, peisagistice, astfel că întregul complex restaurat seamănă leit cu ceea ce fost odată... Dacă mai punem la socoteală şi Drumul Vinului pe care-l intersectează şi situarea sa în mijlocul unei păduri de peste 2.000 de hectare, dar şi simplitatea vieţii localnicilor, conservarea tradiţiilor, vecinătatea sa cu multe alte obiective istorice: Biserica de lemn a Reginei Maria de la Jercălăi, Complexul religios de la Apostolache, Biserica Galbenă şi Conacul Bellu de la Urlaţi, Casa memorială „Constantin Stere“ de la Bucov, avem deci tot atâtea argumente care pledează pentru atribuirea Complexului de la Vărbila a titlului de comoară a patrimoniului naţional cultural şi spiritual.

Dar, de fapt, ce ar trebui să se ştie azi despre Mănăstirea Vărbila şi despre ansamblul amintit? Potrivit muzeografului Claudiu Robe de la Muzeul judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Mănăstirea Vărbila, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este considerată de Nicolae Iorga ca fiind una dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din secolul al XVI-lea. Aflăm astfel că anul ctitoriei este 1510, la înălţarea sa contribuind marele spătar Dragomir din Cepturile, banul Toma din Pietroşani şi meşterul Ştefan. Şi toate acestea în timpul domniei lui Radu Paisie, bunicul lui Mihai Viteazul! Lăcaşul a cunoscut, desigur, vitregiile istoriei.

În timpul lui Matei Basarab, însă, mănăstirea a fost refăcută din temelii de boierul Panait Filipescu, prin adăugarea pridvorului, iar egumenul Partenie de Muntele Sinai a întărit zidurile cu contraforturi şi a pictat mănăstirea în anul 1805. Muzeograful de la Ploieşti mai spune că mănăstirea a fost zidită în stil moldovenesc, înaltă şi îngustă, că este una dintre cele mai vechi de acest fel din întreaga ţară, iar importanţa sa arhitecturală este dată şi de catapeteasma originală din piatră, de foişorul cu pridvor, de sfeşnicele împărăteşti, de mormintele ctitorilor şi de pictura în frescă. Dar ce uimeşte cel mai mult astăzi sunt pivniţele făcute din arcade de cărămidă, ce nu se sprijină pe stâlpi, ci unele pe celelalte.

Aşadar, stimaţi cititori, nu pregetaţi să mergeţi azi la Vărbila, pe Drumul Vinului, cale de 20 km de la Ploieşti, prin păduri seculare. Şi credem că veţi avea motive de mari bucurii.

Cristea BOCIOACĂ