Secretul fermelor cu vaci de carne

A lăsat Facultatea de Medicină Veterinară pentru o afacere în zootehnie. A pornit cu vaci de lapte, dar profitul rezultat nu a justificat munca, după cum spune interlocutorul nostru, fermierul Cristian Chişmorie, aşa că s-a reprofilat cât a putut de repede. De 13 ani îşi dedică timpul şi energia fermei cu vaci de carne, care de data asta îi aduce profit. Producţia de viţei a fermei contribuie la balanţa de venituri a României obţinute din exporturi, pentru că totul pleacă în ţări precum Italia, Grecia, Germania. Aflaţi secretul fermei care aduce profit.

O afacere construită pe ştiinţă

Cristian Chişmorie, astăzi unul dintre fermierii de succes din vestul ţării şi preşedintele Asociaţiei Vaci de carne judeţul Arad a pornit pe drumul vieţii considerând că meseria de medic veterinar i s-ar potrivi, însă după 4 ani a lăsat în urmă cartea şi s-a îndreptat cu pragmatism spre domeniul zootehnic, pornind o fermă de vaci. Iniţial a cumpărat 20 de vaci de lapte rasa Holstein Frize de la un fost IAS care se desfiinţa în anul 2000. „Exista pe atunci un credit subvenţionat de stat de la CEC, dar nu am simţit chemarea către vacile de lapte şi atunci am trecut la rasele de carne, pe motiv că este mai puţin de lucru“, îşi aminteşte Cristian Chişmorie. În felul acesta şi-au făcut loc în ferma sa robustele animale din rasa Albastru Belgian şi Charolaise. „Am început cu Albastru Belgian. În perioada aceea am avut şi material genetic de la Semtest Craiova, care au adus un prim taur Charolaise – îl chema Gim, era ecornat genetic (fără coarne) – şi avem şi după 10 ani animale care au rămas cu acest caracter“, spune Chişmorie.

Astăzi ferma numără peste 300 de exemplare, multe aflate la a patra generaţie „pentru că am pus mult suflet în munca de ameliorare şi am făcut încrucişări de absorbţie cu material seminal de valoare“, adaugă fermierul. Adaug eu şi faptul că fermierul a accesat multe fonduri europene atât în agricultură, cât şi în zootehnie, dar şi datorită colaborării cu Semtest Craiova şi a consultanţei oferite de doctorul Mircea Bara, directorul tehnic al instituţiei şi un pasionat al geneticii animale. „Avem exemplare de excepţie, de înaltă valoare genetică. Am primit un tăuraş din rasa Albastru Belgian autorizat şi la ora actuală lucrează în piaţă, cu el se obţin metişi foarte buni. Câţiva tăuraşi au ajuns şi la Semtest Craiova, iar acum sunt producători de material seminal“, apreciază Chişmorie.

Vorbind de colaborare, trebuie spus că la cel mai mare târg agricol din vestul ţării, Agralim, i-am găsit pe cei doi tot împreună. Aveam în faţă doi oameni pasionaţi şi care au schimbat ceva în domeniul raselor de carne, după cum am aflat ulterior.

Rasele de carne ar putea salva micile ferme

Fermierul de la Arad a înţeles care este cheia succesului fermelor cu taurine din rase de carne – îngrăşarea tăuraşilor până la greutatea de 500-700 kg şi apoi livrarea lor către export. Acesta este secretul care aduce profit şi care ar putea salva multe ferme mici care astăzi deţin animale din rase mixte sau de lapte. Practic, fermierul nostru face încrucişări din rase locale, care sunt în general Bălţată Românească, folosind material seminal de la tauri de rasă Albastru Belgian şi Charolaise. Din păcate, în România cei mai mulţi crescători vând prea repede tăuraşii, la o greutate de 100-180 kg, când de fapt ar putea să-i ţină la îngrăşat, aşa cum o face Cristian Chişmorie. Avantajele sunt multiple. Sporul de îngrăşare la rasele de carne este de 1.300-1.800 g/zi, se valorifică mult mai bine furajele, forţa de muncă, iar preţul de vânzare a unui tăuraş la 3 luni este de 1.800 lei, faţă de 500-600 lei, cât se obţine pentru un taur din rase de lapte.

Singurul inconvenient este găsirea pieţei de desfacere. Exportul rămâne în acest moment varianta cea mai profitabilă, pentru faptul că la noi nu există încă o cultură pentru consumul de carne de vită de calitate. Consumatorii ştiu din bătrâni că fibra cărnii de vită este tare şi aţoasă, iar cei care abatorizează încă nu fac diferenţa la preţ între carnea provenită de la un animal din rasă de lapte şi unul din rasă de carne. Abia atunci când românii vor prinde gustul fibrei marmorate (cu inserţii de grăsime) a cărnii de vită de calitate crescătorii vor putea primi un preţ chiar şi de 200 lei/kg, faţă de 6 lei/kg cât primesc acum. Până atunci restaurantele de lux apelează la importuri, punând în farfuria românilor cu dare de mână carne adusă din Argentina sau Brazilia.

Mentalitatea oamenilor, în plină schimbare

În opinia doctorului Bara de la Semtest Craiova, important furnizor de material seminal din România, din anul 2003 şi până în prezent s-a făcut o schimbare majoră în mentalitatea oamenilor. „În toţi aceşti ani am reuşit să spargem un mit, că taurii de carne dau distocii (probleme la fătare). Am adus taurul Gim, despre care vorbea domnul Chişmurie, am demonstrat că fătările nu sunt grele şi am încurajat crescătorii să ţină astfel de animale. Apoi am adus un alt taur din rasa Albastru Belgian, care se numea Ivan, cunoscut în toată ţara de toţi operatorii de însămânţări şi lumea a prins curaj“, a declarat Mircea Bara, director Semtest Craiova. În opinia dumnealui, la ora actuală singurul lucru rentabil este să vinzi un tăuraş de Albastru Belgian. Dar spune că micii crescători ar trebui să se orienteze către mai multe rase şi în funcţie de ce îşi doreşte crescătorul să folosească rasa respectivă. „Dacă vrea să vândă tăuraşul la 3 luni să folosească Albastru Belgian, dacă vrea să facă o fermă bazată pe rase de carne atunci să meargă pe una dintre rasele Charolaise, Limausin sau Angus, dar în funcţie de solicitarea pieţei. Bine ar fi ca aceşti tăuraşi metişi să se producă în gospodăriile populaţiei în efective de până la 20-25 de capete“, recomandă Mircea Bara.

Aşadar, fermele de Holstein ar trebui să rămână consecvente pe rasa curată sau Bălţată Românească, iar marea masă a populaţiei, care nu poate valorifica bine laptele, ar putea găsi o soluţie în rasele de carne.

Spuneam că mentalitatea deja s-a schimbat faţă de începutul anilor 2000, iar acest lucru este confirmat de cifrele furnizate de unităţile care livrează material seminal. „Dacă în 2003 aveam 0,7% din numărul de doze difuzate în teritoriu, acum în anul 2013 am ajuns la 43%, ceea ce înseamnă un salt enorm“, a declarat Mircea Bara.

Patricia Alexandra POP