Toamna vine cu roade bogate din câmp, dar şi cu obligaţii privind pregătirea animalelor pentru iernat. Pe lângă pregătirea corespunzătoare a adăposturilor şi depozitarea furajelor, o acţiune foarte importantă este deparazitarea animalelor şi a adăposturilor.

Bolile parazitare sunt destul de frecvente la animale şi, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalitate, acestea influenţează negativ producţiile. Cele mai multe parazitoze evoluează sub forme clinice inaparente, trecând neobservate, ceea ce face ca infestaţia să crească an de an într-o gospodărie unde nu s-au făcut deparazitări. În astfel de gospodării se produce o concentrare a acestor paraziţi, fiind sursă pentru infestarea vieţuitoarelor din jur şi contribuind la menţinerea permanentă a unui focar de infestaţie.

Este important de ştiut că în ciclul biologic al majorităţii paraziţilor interni există una sau mai multe gazde intermediare, cel mai important fiind câinele care transmite paraziţii la animalele de interes economic şi accidental şi la om.

Odată cu fecalele animalelor, ouăle paraziţilor se răspândesc pe păşune, în apă, pe furaje sau pe sol, astfel că animalele se pot infesta cu elemente parazitare, prin păşunat, adăpat sau consum de furaje. Pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, toate animalele din gospodărie trebuie deparazitate atât intern, cât şi extern de 3-4 ori pe an. Una dintre deparazitări se face toamna, la intrarea animalelor în stabulaţie.

Animalele pot fi parazitate cu foarte mulţi paraziţi interni, în special helminţi – viermi care se localizează în diferite locuri: tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemul circulator, muşchi etc. sau pot să migreze în ciclul lor biologic, prin diferite ţesuturi. Aceşti paraziţi acţionează mecanic, traumatizând ţesuturile prin care migrează sau pot să obstrueze lumenul intestinal. Ei pot elibera, de asemenea, toxine în circulaţia sanguină, care acţionează asupra ficatului, vaselor de sânge sau a creierului. Paraziţii, prin migraţia lor în organism, pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive, se perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale din organismele parazitate.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu, cu scăderea producţiilor. Unii paraziţi externi, ca larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor, pot fi contaminaţi cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor gazdă şi, accidental, omului.

Produsele folosite pentru deparazitare diferă în funcţie de specia de animale: pentru cabaline – ECVIROM şi ECVIROM I, suspensii orale. Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se recomandă FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10% ROMFEN­BENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, suspensii orale; ROMIVERMECTIN şi ROMAVERMECTIN PLUS, soluţii injectabile.

Pentru porcine se administrează ROMOXIBENDAZOL comprimate şi pulvis şi ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

Pentru păsări există produsul ROMBENDAZOL F comprimate şi ROPARATOX. Pentru câini şi pisici sunt recomandate PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER.

Pentru deparazitarea porumbeilor există produsul ENDECTOCID. Adăposturile se deparazitează cu ROMPARASECT 5% şi ROMPARATOX.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA