reclama youtube lumeasatuluitv

Lucrări de întreţinere într-o plantaţie ecologică

La 25 km sud-est de Satu Mare, în Homodoru de Jos, din comuna Homoroade, se află prima livadă ecologică certificată din judeţ, care-i aparţine inginerului Ioan Pop (foto). Ferma are o suprafaţă totală de 13,95 ha: 4 ha sunt cultivate cu măr, 0,50 ha cu prun, 0,55 ha cu cireş şi vişin, 1,85 ha cu viţă-de-vie, diferenţa fiind ocupată cu plante de nutreţ, floarea-soarelui şi porumb, încadrate tot în tehnologia eco.

Densităţi de plantare şi alegerea soiurilor

Livada trece în anul şase de la plantare. Plantaţia în care, potrivit legislaţiei ecologice, nu s-a folosit niciun gram de îngrăşământ chimic de sinteză, cum, de altfel, nu s-a utilizat în întreaga fermă, este realizată în sis­tem intensiv, la înfiinţarea acesteia optându-se pentru următoarele distanţe de plantare şi densităţi: 5 m / 2,5 m la măr, respectiv 800 pomi/ha; 5 m / 3,5 m la prun, cu o densitate de 570 exemplare/ha; 5 m / 4 m, la cireş şi vişin, cu 500 pomi / ha. Spaţiul util de vegetaţie şi producţie este sută la sută asigurat.

Vorbind strict despre măr, având în vedere că sistemul eco nu permite tratamentele chimice cu produse convenţionale, inginerul Ioan Pop a folosit soiuri cu rezistenţă mare la rapăn şi făinare. Soiul preferat este Florina, fiind cultivat pe 1,70 ha: „Este un soi francez, introdus în România în 1993, cu fructe mijlocii sau mari plăcut aromate, echilibrate ca gust (potrivit de dulce şi uşor acidulat), culoarea de fond este galben acoperit cu roşu anilină. Este un soi tardiv, se coace în octombrie. Deşi literatura de specialitate spune că se păstrează până în martie, eu am şi acum (n.n. – august) câteva lăzi cu mere din producţia trecută, pe care nu le-am păstrat în depozite cu atmosferă controlată, ci în spaţii cu ventilaţie mecanică. Este soiul ideal pentru masă. Următorul soi, ca pondere, este Prima, obţinut prima dată în SUA, din încrucişarea Ionathanului cu Golden Delicious. Este un soi timpuriu, cu coacere în luna august, echilibrat ca aciditate şi zahăr, galben-roşu. În livadă mai sunt utilizate soiurile germane Rawena (mărime mijlocie, de culoare galben verzui, acoperite cu roşu 85% din suprafaţă) şi Remo (soi timpuriu), ambele cu o rezistenţă sporită la boli, recomandate în special pentru industrializare.“

Fertilizarea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor

În fermă se aplică anual gunoiul de oaie (nu pentru că există o recomandare anume pentru acest tip de îngrăşământ natural, ci pentru că este cel pe care fermierul îl are la dispoziţie), în cantitate de 30 kg/pom, iar ca supliment de nutriţie se utilizează foliarele permise în agricultura ecologică, respectiv trei tratamente / vegetaţie cu nutrientul complex Biomit Plusz, în doză de 3 litri/ha, sau Cropmax, un biostimulator ecologic foliar (0,2%). Chiar dacă soiurile au rezistenţă sporită faţă de rapăn şi făinare, în livadă se aplică preventiv câteva tratamente. Schema diferă de la an la an. Toamna, după ce cad frunzele, se stropesc pomii cu un produs cupric, pentru a distruge fructificaţiile eventualilor agenţi patogeni. În perioada de repaus, iarna sau primăvara, înainte de înmugurire, se administrează uleiuri pe bază de parafină (3%), pentru distrugerea posibilelor forme de iernare a dăunătorilor, iar în timpul perioadei de vegetaţie, dacă se impune, se aplică acelaşi produs, în doză de 0,2%. Primăvara, înainte de înflorire, de asemenea, dacă se impune, se aplică 2 tratamente cu substanţe cuprice, iar în timpul perioadei de vegetaţie se administrează insecticidul Laser 240 SC şi un produs cupric, pentru boli.

Tăierile menţin pomul tânăr în zona de rod

Forma de conducere a pomilor este fus subţire. Inginerul Ioan Pop aplică un sistem de tăiere împrumutat din Germania, unde se practică de 25 de ani. Diferenţa este că fermierii nemţi aplică creşterea nedeterminată, dat fiind faptul că producţia este destinată integral industrializării, iar în ferma de la Homorodu de Jos se experimentează limitarea creşterii. Filozofia de bază a acestui tip de tăiere este că niciodată, indiferent de vârsta livezii, pe axul pomului nu se vor găsi ramuri mai în vârstă de patru ani. Cu alte cuvinte, acesta este menţinut în permanenţă tânăr în zona de rod. La tăierile anuale, în alegerea şi scurtarea ramurilor, se ţine cont de trei principii: se taie ramura care este mai groasă decât jumătate din diametrul tulpinii axului la punctul de inserţie; ramura care are unghiul de inserţie mai mic de 30 de grade este ultima care se reţine; este dirijat vârful de creştere. Tăierile se efectuează în cepi. La baza coroanei, aceştia vor avea 2,5-3 cm, iar pe măsură ce se merge spre vârf, lungimea scade progresiv până ajunge la 1,5 cm. Ramurile care nu prezintă interes se îndepărtează total, iar lăstarul care diferenţiază şi asigură fructificarea pentru anul următor nu se scurtează câtă vreme rămâne pe pom. În cazul în care se întâmplă să apară degarnisirea pe o anumită porţiune, se practică incizia deasupra mugurelui, pentru a întrerupe circulaţia sevei şi a forţa mugurele să emită lăstarul.

Producţia şi desfacerea

Producţia de mere la soiul Florina, al cărui potenţial ajunge la 40 tone/ha în sistemul convenţional de cultură, este mai mică în plantaţia ecologică, ajungând la 25-30 de tone. Diferenţa de recoltă este compensată într-un fel de calitatea şi sănătatea fructului. Unde se vinde totuşi producţia, dat fiind faptul că încă nu avem dezvoltată o cultură a alimentaţiei ecologice? Ioan Pop: „Am pus bazele unei asociaţii de producători de produse tradiţionale şi ecologice, suntem în jur de 40 membri, cei mai mulţi dintre ei sunt în cursul desfăşurării procedurilor de conversie spre agricultura eco, şi avem în Satu Mare un târg de produse tradiţionale, organizat două zile, la fiecare sfârşit de săptămână. O parte a recoltei o vând în magazinele care au raion specializat în produse eco, iar restul merge la procesare, pentru suc natural, care este destul de solicitat.“

Ca planuri de viitor, Ioan Pop vizează introducerea sistemului de irigaţie şi extinderea plantaţiei de pomi fructiferi.

Maria BOGDAN