Articole revista 01 Septembrie 2013, 23:04

În Suceava ambiţia unei femei ţine în picioare un abator

Scris de

A muncit o viaţă trecând prin comerţ, agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea laptelui, pentru ca din 1996 să se ocupe de abatorizare. A trecut prin multe greutăţi, dar de fiecare dată a mers cu credinţă înainte. A promis că povestea vieţii va fi scrisă cândva într-o carte. Nici acum, când se bucură de cei trei nepoţi, nu s-a oprit din activitate, este un manager la fel de activ ca toţi oamenii de afaceri care lucrează în sectorul cărnii.

Spirit întreprinzător din tinereţe

Pe interlocutoarea mea am cunoscut-o la un eveniment organizat pentru cei din industria cărnii şi a laptelui, la care participa împreună cu fiica ei, semn că doamna Maria Nicşan (foto) din satul Călineşti, comuna Şerbăuţi, judeţul Suceava, se informează, este prezentă şi activă în afaceri, căutând mereu soluţii noi pentru a-şi dezvolta proiectele. Am provocat-o să depene amintiri şi şi-a început povestea cu anii tinereţii. „După ce m-am căsătorit în 1977, am lucrat la Combinatul de la Suceava. În 1980 m-am angajat la CLF Rădăuţi, o societate care deschisese un magazin tip Fortuna în care se vindeau produse alimentare. Timp de 10 ani am lucrat în acest magazin, dar aveam grijă şi de stâna cu 150 de oi de acasă. În 1991 m-am privatizat, înfiinţând SC Nicşan Prod Com SRL, care avea ca obiect de activitate cultura vegetală şi care funcţionează şi astăzi“, spune doamna Nicşan. De aici începe aventura prin jungla capitalistă nou instalată după anii de comunism. A plecat la drum cu o moştenire de 4 ha, dar a început să se împrumute la bănci, pentru a putea să achiziţioneze utilaje şi să ia teren în arendă. În felul acesta a ajuns să muncească 50 de hectare, pe care a început să cultive porumb, grâu şi cartofi. Visul era să producă. Aşa că în aceeaşi perioadă a încropit o fermă de animale şi a cumpărat de la un fost CAP o magazie de cereale, care a costat cât o Dacie la vremea respectivă. Pentru că întreaga activitate se desfăşura chiar în curtea proprie, a fost nevoită să cumpere teren de la vecini pentru a se putea extinde. A dat 70 mil. lei împrumutaţi de la bancă şi a cumpă­rat 6.500 mp pe care a construit grajdurile. Ferma a populat-o cu 200 de porci, viţei şi vaci cu lapte. Animalele erau crescute pentru îngrăşare, apoi tăiate pentru valorificarea cărnii.

Construcţia făcută după ureche, demolată

„Apelam la diverse abatoare şi la un moment dat mi-am spus că trebuie să am abatorul meu. În 1996 am construit un abator şi o carmangerie. Construcţia prevedea sub acelaşi acoperiş abatorul autorizat pentru porc, vită şi oaie, o unitate de tranşare a cărnii, spaţiu frigorific, o unitate de prelucrare mezeluri şi alta de prelucrare a laptelui. Timp de 3-4 ani am prelucrat laptele şi am licenţiat 22 de produse pe care le vindeam în judeţul Suceava, Iaşi şi oraşele limitrofe“, îşi aminteşte Maria Nicşan. Unitatea era în plină dezvoltare, chiar urma să se doteze cu echipamente pentru pasteurizarea laptelui şi ambalarea lui în pungi de plastic, însă la un moment dat dobânzile la bănci au explodat, ajungând la 170%.

În 1998 a început declinul. Mica făbricuţă de brânzeturi a ajuns pe butuci. Societatea a fost preluată de AVAB Bucureşti, pentru că acumulase o datorie de 846 mil. lei, echivalentul a 55.000 dolari la Banca Agricolă, tot din cauza dobânzilor. Chiar şi în această situaţie ambiţia doamnei Nicşan a dus afacerea mai departe. „Am continuat să funcţionăm aşa, pentru că aveam un client mare la Bucureşti căruia trebuia să-i livrăm carne. În felul acesta ne-a ajutat Dumnezeu şi am reuşit să achităm într-un an şi jumătate întreaga datorie. Prin 2003 cineva de la Direcţia Sanitar-Veterinară ne-a spus că cine se va moderniza şi se va extinde va avea de câştigat în viitor“, explică doamna Nicşan. O vorbă care a fost luată foarte în serios. În urma unui proiect de modernizare şi sub consultanţa unui medic veterinar s-a început construcţia unei alte clădiri, în care urma să funcţioneze un abator de bovine şi o linie de frig cu o capacitate de 12 tone, faţă de 4 tone cât avea primul abator. Tot în acel an s-a ivit ocazia de a pleca în Italia, la un schimb de experienţă, unde, timp de 1 lună, 10 fermieri din România şi 10 din Republica Moldova au văzut cum se face zootehnie. „Atunci am dat telefon acasă şi i-am spus fiicei mele că nimic din ce făcusem nu era bine. La invitaţia mea, italianul care a orga­nizat simpo­zionul a venit în România şi, după ce a văzut construcţia pe care o începusem, mi-a spus că, din ce am realizat, un singur perete este bun, aşa că am dat jos toată clădirea. Era vorba de o clădire înaltă de 2,20 m, cu pereţi groşi de 50 cm, o structură bazată pe stâlpi de beton, înveliţi în faianţă. Deoarece înălţimea nu era potrivită a trebuit să demolăm tot. Am pierdut peste 230.000 lei“, povesteşte patroana abatorului. În această situaţie societatea a fost nevoită ca 2 ani să taie animale la alte abatoare prin Fălticeni, Ucea de Jos, Şercaia şi Paşcani. Săptămânal plecau 2-3 transporturi cu câte 30 de animale la aceste abatoare. Totul pentru a menţine încasările şi a reîncepe proiectul.

La îndemnul italienilor, porcul a fost înlocuit cu calul

În 2004 a demarat proiectul de construcţie a noului abator. De data aceasta femeia de afaceri s-a lăsat pe mâna italienilor, o firmă care se ocupa de proiectarea şi vânzarea utilajelor în domeniul prelucrării cărnii. Cu 2,7 mil. euro urma să se ridice abatorul de tăiere şi tranşare pentru vită, oaie şi cal, cu o capacitate de 100 capete tăiate la 8 ore, camere frigorifice pentru depozitarea a 50 tone de carcasă, o cameră de tranşare a 3-4 tone de carne la 8 ore, padocuri pentru animale, staţie de epurare şi să fie amenajată curtea. „Din păcate, nu am găsit finanţare pentru întreaga sumă şi am fost nevoită să tai din proiect amenajarea curţii, padocurile pentru animale, plus altele şi am rămas doar cu abatorul utilat şi staţia de epurare, care au necesitat o investiţie de 1.247.000 euro“, a menţionat Maria Nicşan. Chiar şi aşa banii nu au fost uşor de obţinut. În final, suma a fost aprobată prin programul SAPARD, iar după ce băncile au văzut că proiectul este solvabil au fost de acord să crediteze compania.

După atâtea greutăţi, în februarie 2010 abatorul este în sfârşit autorizat şi are loc inaugurarea unităţii. De data aceasta abatorul a fost autorizat pentru oaie, bovină şi cal, cel din urmă înlocuind porcul la recomandarea consultanţilor italieni. „Am luat această autorizaţie pentru că am văzut în Italia cât de căutată este carnea de cal. De atunci avem un client din Bulgaria care vinde carnea în Asia, iar subprodusele în Cehia“, explică doamna Nicşan.

Se spune că oamenii de afaceri nu au somnul liniştit, lucru care se adevereşte şi în acest caz. În urmă cu un an şi jumătate, o datorie de 4 miliarde lei la firma care s-a ocupat de construcţia abatorului a dus firma în insolvenţă. Doar obiectul de activitate şi încasările constante au ajutat compania să achite datoria şi să fie aprobată reorgani­zarea, semn că afacerea va intra pe un făgaş normal şi pe profit.

Noi proiecte de viitor

Privind retrospectiv, soţia, mama, bunica şi femeia de afaceri Maria Nicşan spune pe bună dreptate: „Nu am fire de păr pe cap prin câte greutăţi am trecut“, dar caracterul puternic, hotărât şi ambiţios o face să-şi continue fraza şi, cu siguranţă în acelaşi stil, viaţa: „Nu m-am lăsat doborâtă şi nu mă las până la moarte.“

Deoarece lipsea un segment al afacerii, incinerarea resturilor animale (cap şi picioare), proprietara abatorului şi-a propus să construiască şi o astfel de unitate, care se ridică la suma de 1,8 miliarde lei. Contractul cu firma de construcţii este deja semnat, a fost plătit avansul şi urmează să sosească aparatura pentru incinerator. După cum prognozează managerul companiei, spaţiul de incinerare va fi gata într-o lună, iar totul va fi achitat din fonduri proprii. Nici nu este de mirare, dacă ne gândim că abatorul prelucrează lunar, în medie, 80-100 tone, iar în lunile de vârf chiar şi 800 de tone. Secretul care a menţinut omul şi afacerea pe linia de plutire? „Credinţa, prin post şi rugăciune am izbândit mereu“, şi-a încheiat povestea Maria Nicşan.

Patricia Alexandra POP


Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti