Articole revista 01 Septembrie 2013, 22:19

Toamna şi coşul ei cu plante de leac

Scris de

Chiar dacă vi s-a terminat vacanţa vă propun scurte incursiuni prin natură, atunci când timpul vă permite, pentru a face nu doar mişcare în aer liber, ci şi pentru a descoperi ceea ce oferă natura mai frumos şi mai benefic pentru noi – plantele cu proprietăţi terapeutice răspândite în această perioadă a anului în flora spontană. Am aflat ce ar putea să ne fie mai la îndemână de la specialistul nostru în recoltarea plantelor medicinale, Petre Biolan.

Afinul (Vaccinum Myrtillus)

Este un subarbust înalt de 10-40 cm care creşte în zona alpină. Comoara acestei plante stă în frunze, dar mai ales în fructele mici şi negre. Acestea din urmă sunt bogate în antioxidanţi, fibre, vitamina A, B, C, E, tanin şi alte substanţe nutritive care dau plantei o serie de proprietăţi. Frunzele şi fructele au proprietăţi astringente, antibiotice, antidiareice. Bobiţele închise la culoare distrug viermii intestinali, reduc nivelul de zahăr din vasele de sânge, reducând astfel dependenţa de insulină. Ca aport de vitamine consumaţi fructele proaspete sau sub formă de gem, compot, afinată. De asemenea, flavonoidele protejează pereţii vaselor sangvine, îmbunătăţesc circulaţia cardiovas­cu­lară şi măresc acuitatea vizuală. Frunzele de afin, supranumite şi insulina vegetală, sunt recunos­cute în tratamentele antidiabetice. În acest sens se recomandă infuzia preparată dintr-o linguriţă de frunze uscate la o cană cu apă. Se beau câte 2-3 căni de ceai neîndulcit pe zi.

Alunul (Corylus Avellana)

Este un subarbore care creşte până la înălţimea de 20 de metri, îmbrăcând frumos dealurile din zonele submontane şi zonele montane. De la alun se recoltează fructele, florile, dar şi frunzele. Fructele sunt remineralizante, revigorante, tonifiante ajutând în anemii. În schimb, frunzele, de alun au efect antiinflamator, sudorific, antibacterian, cicatrizant. Dintr-o lingură de frunze la o cană de apă se poate prepara o infuzie recomandată în cazul unor afecţiuni. Florile de alun sunt eficiente în tratarea alcoolismului. Se spune că dacă un alcoolic bea un ceai din flori de alun nu va mai putea suporta alcoolul.

Rachitanul (Lythrum Salicaria)

Este o plantă erbacee, mare iubitoare de apă, care creşte pe fâneţele umede, în preajma izvoarelor şi a pâraielor, precum şi în mlaştini, unde alcătuieşte colonii dense. Are tulpina foarte înaltă, ajungând frecvent la 1,5-2 m. Florile sunt spectaculoase, grupate într-un ciorchine dens, de o culoare roşietică-violacee intensă, inconfundabilă. Substanţele conţinute de această plantă (acidul elagic şi cel galic) au efecte imunostimulatoare, antihemoragice, antiseptice şi antitumorale. Pentru a vă bucura de aceste beneficii recoltaţi inflorescenţele lungi de 30 cm şi pregătiţi o tinctură sau uscaţi-le pentru a face infuzie. Pentru tinctură puneţi într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de rachitan, adăugaţi 500 ml de alcool alimentar de 70 de grade, închideţi borcanul ermetic şi lăsaţi soluţia la macerat 2 săptămâni, într-un loc călduros. Lichidul rezultat filtraţi-l, puneţi-l în sticluţe mici. Luaţi câte o linguriţă diluată în puţină apă de 4 ori pe zi.

Cătina (Hippophae Rhamnoides)

Cunoscută ca arbust spinos foarte rezistent la secetă, poate fi întâlnită sporadic din Deltă până la munte. Planta este foarte utilă pe terenurile abrupte, având rolul de fixare a solului. Fructele se recoltează cu foarfecele sau furculiţa. Acestea conţin acizi graşi nesaturaţi, fitosteroli, acid nicotinic, vitaminele C, B, B2, acid folic, fiind excelente în curele de vitaminizare. Sucul extras din cătină poate fi conservat în miere şi servit dimineaţa pentru un plus de energie, dar şi pentru a vă păzi de viroze sau răceli.

Prunul (Prunus Domestica)

Se numără printre arborii fructiferi cei mai iubiţi de români, fiind răspândit de la câmpie până în zonele montane. Prunele sunt bogate în zaharuri, beta-caroten, vitamine (A, B, B2, C, PP) săruri minerale, în special potasiu, magneziu, calciu, fier, în timp ce sâmburii conţin 37% ulei. Aceste fructe sunt foarte bune în afecţiunile cardiovasculare, în cazuri de depresie, reumatism, gută. Se cunoaşte că pot fi mâncate crude, uscate, sub formă de magiunuri, dulceţuri sau compoturi.

Zmeurul (Rubus Idaeus)

Este un arbust fructifer valoros foarte cunoscut de la câmpie până la munte. Fructele conţin săruri minerale, zaharuri, vitamine, în timp ce frunzele recoltate prin strunjire au tanin, flavonoide, vitamina C. Dacă fructele sunt delicioase atât proaspete cât şi în dulceţuri, gemuri sau lichioruri, frunzele indicate în diareea rebelă, aciditatea crescută, hemoragii sau afecţiuni ale aparatului urinar sunt recomandate pentru infuzie. Puneţi o linguriţă de frunze uscate la o cană de apă şi beţi 2 căni pe zi.

Conuri de hamei (Humulus Lupulus)

Este denumirea unei plante erbacee care creşte ca o liană, întâlnindu-se în flora spontană de deal şi câmpie. Conurile de hamei intră în compoziţia berii, însă, recoltate prin ciupire şi uscate la umbră, conţin principii active, ulei volatil, flavonoide, tanin, care contribuie la combaterea insomniilor sau a tulburărilor menstruale. De asemenea, sunt recomandate pentru scăderea acidului uric din organism şi activarea circulaţiei sanguine. Puneţi o linguriţă şi jumătate de plantă la o cană cu apă şi beţi cu o jumătate de oră înainte de culcare.

Măceşul (Rosa Canina)

Ruda sălbatică a trandafirului tufă este un arbust răspândit de la câmpie până la munte, chiar şi pe marginea drumurilor. Fructele de măceş recoltate când sunt cărămizii conţin complexul vitaminic C, A, B, B2, P, K, PP, E, carotenoide, tanin, acizi organici. Alături de cătină sau separat măceşele sunt recomandate în avitaminoză, în refacerea organismului după hepatită, fiind un bun hepatoprotector. Ceaiul de măceşe nu este doar răcoritor şi aromat, dar are şi efect tonic.

Pufuliţa (Epilobium Hirsutum L.)

Este o plantă erbacee păroasă ce creşte în locuri mlăştinoase din păduri. Planta întreagă se recoltează cu secera şi se foloseşte pentru bolile prostatei. Frunzele acestei plante sunt folosite în ceaiuri, fiind bogate în vitamina C. Faceţi infuzie dintr-o lingură de plantă uscată la 1 cană de apă şi beţi 2-3 căni pe zi.

Patricia Alexandra POP


Vizualizari 4330
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti