Afaceri de succes!

Vecină de bătătură e proprietatea unuia de la oraş care-mi cumpără un loc de casă, de-l aveam de la o mătuşă. Îşi încropi o gospodărie procopsită: 5 iatace, 5 bude cu scăldătoare, două odăi de tăvăleală, două spălătorii, cuhnie şi sufragerie pe tot parteru’, beci, cămară de bucate, cămară de ţoale, năduşitoare în casă, centrală termică, scăldătoare în ogradă, aplecată pentru maşini, foişor şi două coteţe. Să ne înţelegem, nu mă roade pizma! A plătit cinstit, cât am cerut, başca a făcut el actele şi cât a scos casa din pământ mă tocmi pândar la salahori. După ce se mută cu familionul, ne mai întâlnim, la gard, ca vecinii, ne mai îndemnăm la spart seminţe şi potolim sarea cu câte o bere. Aşa se face că l-am întrebat de ce nu mai munceşte, că pare tânăr şi nici bolnav nu s'arată. Mi-a spus că-s pensionari, şi el, şi muierea! Din armată! Mirat, că nominal şi vocaţional ştiu socoti, mi-am exprimat neîncrederea privind acoperirea traiului zilnic. Recunoscu cu juma' de glas că, la oraş, unde mai are apartamentu', dă bani cu împrumut, la termen, face cămătărie cum ar veni. Citindu-mi în priviri nedumerire, îmi făcu o socoteală, cu dâre de bere pe tăblia mesei din foişor.

„Fii atent! La suta de lei împrumutaţi pentru treij' de zile (pân' la leafă!), îi bag patru bani pe zi dobândă dacă întârzie cu datoria peste o lună. Face omu' socoteli şi zice da! Cer şi un gaj, ceva acolo, de care nu se poate lipsi, frigiderul la o adică. Scris, că vorba zboară! Altfel nu-mi deschidea uşa. Dacă-mi dă banii la leafă e tanda pe manda! Cum întârzie, cum începe să curgă dobânda. Toţi întârzie! Cine se uită la câţiva leuţi? Dacă nu-mi plăteşte peste o altă lună, nu-l trag de brăcinar, că sunt om de înţeles (o boală, un botez, un… Doamne fereşte!). Îl las pân' se strâng ca' la două luni (trei de când i-am dat paraua), când îi bat obrazu'! Nu-i iau gaju' cum ar trebui, dar îl penalizez cu 6 lei pentru întârziere, că oricum prima lună a fost moca! Şase lei nu's cap de lume! Îmi mai şi mulţumeşte! Hai să facem o primă socoteală: 100 de lei datoria, 4 bani pe zi întârziere, la 60 de zile cât s-au strâns, fac 127 de lei, plus 6 lei penalizarea, devine că trebuie să-mi dea 133 de lei. De un'să-i aibă? Dacă-i avea, mi-i plătea de… hă, hă! Se uită la mine lung, înjură în gând, strânge din dinţi şi mai trece o lună, la leafa următoare. Acu' s-au strâns 150 de lei: împrumutul -100, plus dobânda de întârziere, plus penalizarea de 60 de zile pentru nerambursare! Cam acu'i momentu' când primesc banii înapoi. Rupem hârtia şi-l mai aştept şi altă dată, că sigur o să mai vie…. Hai să mai socotim o dată! 100 de lei, după 120 de zile fac 150 de lei, adică un profit de 50 de lei.

„Şi dacă vine cu paralele după un an?“ întreb, uluit de asemenea eficienţă investiţională.

„L-am ras! Tre' să-mi dea de cinci ori mai mult, că la 90 de zile îi bag o penalitate de 15%. În zi de leafă dau peste el cu fi-miu şi în cele mai multe cazuri iau paraua. Mai iau uneori şi frideru' şi televizoru' şi ce mai găsesc primprejur, că fi'miu are un first hand – centura neagră şi un second-hand pe cheiu' gârlii, aşa că avem unde le valorifica.“

„Şi muierea nu i-o luaţi?“.

„Nu! Poate fi'miu, deşi unele vin singure, după cum am băgat de seamă“.

„Şi merge?“

„Merge! Socoteşte! Pensia mea e de 32 de sute. Cam 16 împrumut, lună de lună. La lună, zic, 8 îmi vin profit, în cel mai rău caz! 16 cu 8, 24, başca pensia nevestei! Ajunge! Acu', ca pensionari, trăim mai restrâns.“

Gheorghe Socotitoru

P.S. Orice asemănare cu meca­nismul fiscal pus în operă pentru unităţile de cercetare agricolă pentru neplata obligaţiilor la buget consolidat al statului este o pură coincidenţă. Doar că fiscul nu împrumută. Ia, de unde n-a dat Guvernu'!

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013