Lumea satului 750x100

update 29 Oct 2020

Luna august în pomicultură

În livezile de pomi fructiferi, în luna august se aplică obişnuitele lucrări de întreţinere a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, irigarea – acolo unde fermele dispun de sistem propriu de udare, tăierile în verde (de fructificare), în cazul câtorva specii de sâmburoase (cireş, vişin, piersic şi cais) şi, evident, recoltarea. În livada sa mixtă (cireşi-vişini-meri-pruni) de la Iţeşti, judeţul Bacău, inginerul Constantin Teodorescu şi-a programat următoarea gamă de intervenţii:

Tăieri în verde (de producţie) la cireş şi vişin: se substituie tăierilor în uscat, urmează aceleaşi reguli ca şi în cazul acestora, dar avantajul este că se obţine o cicatrizare mai bună a rănilor şi se evită scurgerile de gome. La cireş, tăierea constă în rărirea (reducţia, după caz) ramurilor de semischelet, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei, extinderea în lateral, limitarea înălţimii şi înlăturarea ramurilor uscate sau afectate de boli şi dăunători. Pomul trebuie întreţinut astfel încât să nu se ajungă la suprimarea ramurilor groase deoarece specia îşi cicatrizează foarte greu rănile. La vişin, prin tăiere se întineresc ori se înlocuiesc ramurile plete, se asigură rărirea corespunzătoare în interiorul coroanei, se limitează extinderea acesteia dincolo de spaţiul de nutriţie şi se menţine zona de fructificare cât mai aproape de ramurile groase. La pomii bătrâni se aplică tăierea de regenerare, care poate prelungi fructificarea cu cel mult 6 ani.

Tăieri în verde se mai aplică la piersic (tăiere clasică – rărirea ramurilor de rod la 25-30 cm în lungul ramurilor multianuale, scurtarea lor la 35-40 cm, lăsarea unor cepi de 3-4 mulguri lângă fiecare ramură lungă şi suprimarea celorlalte creşteri anuale; tăierea modernă – rărirea ramurilor mixte de rod la 20-30 cm, scurtarea lor dacă depăşesc 70 cm şi suprimarea celorlalte creşteri anuale) şi la cais (diferenţiat, în primii 3-4 ani de fructificare şi după această perioadă, în funcţie de soi şi de modul de fructificare, pe ramuri lungi sau pe buchete).

În toate cazurile, tăierile în verde este bine să fie urmate de o fertilizare şi de irigare.

Tratamente fitosanitare, înainte sau după recoltare, în funcţie de specie:

• măr, tratamente împotriva principalelor boli şi dăunători, cum ar fi rapăn, făinare, monilioză, acarieni, afide, psilide, defoliatoare şi minatoare. Manualul vorbeşte despre trei stropiri în luna august; practic, se realizează în acest interval ultimul tratament din ciclul anual al culturii. Un exemplu pentru o reţetă reuşită ar fi: Shavit F 72 WP – 0,2% + Reldan 40 EC – 0,15% sau Decis 25 WG – 0,003% + Demitan 200 SC – 0,07%;

• păr (valabil şi pentru gutui) – rapăn, monilioză, septorioază, păduchele de San José (G2), viermele fructelor (G2), afide şi acarieni, cu Dithane M 45 – 0,2% sau Captadin 50 PU – 0,25%, Merpan 50 WP – 0,25% ori Winner M 80 – 0,2% + Calypso 480 SC – 0,02% sau Dantop 50 WG – 0,02% + Omite 570 EW – 0,1% sau Envidor 240 SC – 0,04%;

• prun, soiuri târzii, pentru monilioză, rapăn, viermele fructelor (G3), acarieni şi afide (Topsin 70 WDG – 0,07% + Dantop 50 WG – 0,02% + Nissorun 10 WP - 0,03%);

• cireş şi vişin, unde se urmăresc atacurile de Hyphantria cunea (G2), păduchele de San José, acarieni, insecte defoliatoare, monilioză, ciuruirea frunzelor, se aplică un tratament cu Zeamă borde­leză „MIF“ – 1% + Reldan 40 EC – 0,15% + Omite 570 EW – 0,1%;

• piersic şi cais, pentru monilioză şi afide (Topsin 70 WDG 0,07% + Decis Mega 50EW 0,015% sau Rovral 500 SC 0,10% + Karate Zeon 0,015%). La ambele culturi, tratamentele vor continua şi în septembrie pentru atacul de Taphrina, Fusicocum, monilinia şi bacterioze, la piersic şi monilioza, Cytospora, Gnomonia, la cais.

Lucrările solului: în plantaţiile menţinute în ogor negru se efectuează în continuare lucrări de cultivare a solului, la 6-8 cm, iar acolo unde ploile au favorizat apariţia bogată a buruienilor se mai intervine cu un erbicid. Între pomi pe rând, în livezile intensive şi superintensive, se combat buruienile prin praşilă superficială, la 4-5 cm. Intervenţiile asupra solului ajută şi la păstrarea apei în sol, acolo unde cantităţile de apă nu au fost suficiente şi unde nu există posibilităţi de irigaţie. În livezile înierbate (zona de deal şi perimetrele irigabile) se aplică un cosit, dacă talia plantelor cere acest lucru.

Irigarea livezilor: mărul, părul şi gutuiul au nevoie, în această perioadă, de o udare care să asigure 300-400 mc/ha, iar la celelalte specii, chiar dacă s-a cules fructul, o irigare imediată este bine-venită, fiindcă pomul este epuizat de recoltă şi trebuie să-şi formeze mugurii de rod pentru anul următor.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013