O aşezare cu deschidere la Prut, aparent un sat ca toate celelalte, care se distinge, totuşi, prin aceea că totul aici – case, acareturi, dependinţe, uliţe – mai totul este făcut din lespezi de piatră. Peste tot piatră, movile cu piatră, lespezi stivuite cu dichis una peste alta, garduri de piatră pretutindeni, curţile oamenilor şi aleile din piatră!

Aşadar, dintr-o scobitură într-unul din malurile Prutului, un soi de carieră improvizată, putem spune că începe celebritatea satului botoşănean Horia, din comuna Mitoc. Ca repere, locali­tatea se află la 80 km de Botoşani şi la 44 km de Săveni.

Vremurile regimului comunist au sesizat potenţialul carierei de la Prut şi autorităţile de atunci au început exploatarea sistematică a sitului. Sute de oameni, toată suflarea satului, munceau atunci „în vale“ şi se căzneau să scoată cu folos lespezile din malul colţuros al râului. Vremea a trecut, vremurile s-au schimbat şi, bizar, interesul faţă de piatra din satul Horia a scăzut.

Doar localnicii mai scot piatră acum

Astfel, localnicii au rămas singurii care folosesc materia primă de aici, ostenindu-se în pereţii seci de mal. Muncă multă, dar măcar nu trebuie să dea bani pe această piatră: cât muncesc, atâta au! Lipită de sat, într-o vâlcea, se află cariera unde zilnic poţi vedea grupuri de oameni săpând:

– Spuneai că lucrezi de la 14 ani...

– Da!

– Aici, în carieră...

– Aici!

– Acum câţi ani ai?

– 21!

– Mulţi înainte! Merge treaba?

– Rău, azi am lucrat degeaba, nu ştiu dacă am scos 20 de lespezi!...

– Dar asta, din grămada de aici, nu e piatră, ce are?

- Nu e bună. O poţi pune pe drum, în altă parte, poţi umple ceva cu ea, dar nu e ce ne trebuie nouă, ce are căutare în construcţii.

***
– Eu am 81 de ani, intră în vorbă un bătrân. De când mă ştiu eu, piatră am văzut aici. Temelie din piatră la casă, fântâni din piatra asta... Piatra asta e veşnică, nu se pierde ca tencuiala. Înainte nici nu se construia cu ciment, se punea, cu mare meşteşug, piatră pe piatră, piatră lângă piatră: nu avea lumea nevoie să le mai lege: stăteau aşa! Nici nu era ciment atunci.

Într-adevăr, multe dintre construcţiile de piatră din Horia şi în special toate cele făcute în vremuri mai vechi nu folosesc niciun fel de liant.

Trudă multă pentru un picior de piatră

– Acum doi-trei ani în urmă am scos şi eu piatră de aici, spune un tânăr cu o undiţă în mână, pe una dintre meandrele Prutului. Am lucrat câţiva ani: o casă, un gard, un beci...

Şi fântânile folosesc piatră din asta. M-am lăsat însă, e foarte greu, iar ceea ce ne trebuie se află acoperit cu un strat gros de rocă moale. Munceşti în jur de 11 zile pentru a ajunge să scoţi afară cam trei-patru metri cubi de piatră. Dar aici piatra nu se măsoară în metri cubi, ci cu piciorul: un picior de piatră are un metru lăţime, doi lungime şi un metru înălţime. Îmi vine greu să mă lămuresc de ce localnicii folosesc o astfel de unitate de măsură pentru volum, piciorul. După informaţiile pe care mi le dau, un picior are exact doi metri cubi, aşa că nu ştiu de ce le vine mai uşor să calculeze aşa...

În tot acest timp, în spatele nostru, tinerii din carieră săpau de zor, chinuindu-se să ajungă la piatra cea trebuincioasă prin înlăturarea stratului de rocă moale. De cele mai multe ori, până să ajungi la stratul de exploatat, trebuie să decopertezi timp de o săptămână, două... fereşti întâi pământul, apoi stratul de balast, apoi o piatră moale şi fărâmicioasă...

Piatra: cel mai vechi şi de încredere material în construcţii

Sintagma „Epoca de piatră“ este mai mult decât o metaforă, ea desemnând perioada când piatra era materia primă numărul unu, reprezentând un întreg univers şi un mod de viaţă. Nevoia de rustic şi poate un sfetnic priceput au readus piatra de construcţie în actualitate. Iată o clasificare în linii mari a pietrei naturale: piatra neprelucrată, aşa cum o extragi din natură, se foloseşte la zidării sau fundaţii, în primul rând. Exemplul din satul botoşănean Mitoc este elocvent: în acest caz, piatra clivată din albia Prutului este folosită sub formă de lespezi în diferite construcţii, cu sau fără liant; piatra prelucrată după extragere se utilizează sub formă de moloane (blocuri cu partea frontală cioplită grosier sau lucrată mai fin laterale cioplite sau lucrate la echer pe adâncimea de 3-7 cm. Ca şi piatra brută, moloanele se întrebuinţează la executarea zidăriilor; bolţarii sunt blocuri de piatră prelucrate după forma bolţilor sau a arcadelor în care urmează a fi zidite; pietrele de talie – blocuri regulate cu 4, 5 sau toate feţele prelucrate şi cu latura mare de cel puţin 70 cm – sunt întrebuinţate în special pentru zidăriile aparente; plăcile de piatră, cu grosimea de maximum 12 cm, sunt folosite la pardoseli şi placări.

Preţul transportului strică preţul pietrei

Preţul pietrei a scăzut în ultima perioadă, dar volumul de muncă a rămas acelaşi. Pe de altă parte, alternativele de construcţie s-au diversificat şi modul de viaţă a oamenilor a cunoscut schimbări. În plus, preţul transportului e mare, iar dacă cineva se interesează să ia piatră de la Horia trebuie să se aştepte să dea de trei ori mai mult decât la marginea carierei. De aceea sunt destui cei care preferă să ia o altfel de materie primă de la o firmă care îi asigură transportul inclus în preţ. Sau, cum spuneam la început, să îşi ia piatră pentru folosirea ei în imediata apropiere. Aşa a ajuns Horia să fie un sat de piatră, de să nu mai ştii dacă te afli în depărtarea Botoşanilor sau în Irlanda!

Exploatarea pietrei a stârnit şi controverse legate de legalitatea câştigurilor obţinute din această activitate. Poate că unii, mai cu iniţiativă, chiar au reuşit la un moment să adune ceva. Nu se poate spune însă câţi au făcut avere, dacă vor fi făcut.

Lucru adevărat este că oamenii de aici au ştiut să se folosească de bogăţia pe care le-a lăsat-o bunul Dumnezeu, iar dacă au mai pus ceva deoparte, stivuit cu meşteşug, este că trag nădejde şi la cumpărători. E dificil însă să te hotărăşti că vrei să dai două sute de lei pe un picior pe care apoi va trebui să ţi-l şi transporţi.

O piatră de construcţie trebuie să fie omogenă, fără intruziuni de pământ, să nu aibă o porozitate prea mare şi să nu prezinte fisuri. Rezistenţa mecanică şi toleranţa la îngheţ/ dezgheţ sunt alţi parametri importanţi pe care trebuie să îi aibă o piatră de construcţie.

Răzvan SCURTU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013