Imprimati articolul

Plantele modificate genetic continuă expansiunea

Deşi România dispune de condiţii pedoclimatice de excepţie, cum rar se pot întâlni în alte ţări de pe continentul nostru, randamentele obţinute la majoritatea culturilor sunt de 2-3 ori mai mici decât cele realizate în statele Uniunii Europene.

Soia este singura cultură din România la care producţia medie (cca 2,5 t/ha), obţinută în ultimii ani, prin utilizarea unor soiuri modificate genetic (transgenice), este comparabilă cu producţia realizată de Italia şi Franţa (singurele ţări din Uniunea Europeană cultivatoare de soia pe suprafeţe semnificative).

Din păcate, sub presiunea unor grupuri de activişti anti-OMG, străini de realizările ştiinţei la nivel mondial, dar şi de interesele reale ale României, ţara noastră a interzis cultivarea acestui tip de soia începând cu anul 2007.

Uniunea Europeană importă şi utilizează anual aproximativ 35-40 milioane de tone de boabe şi şroturi de soia din Brazilia, SUA şi Argentina, ţări în care aproape întreaga producţie provine din soiuri modificate genetic.

Cu toate manifestările lor agresive şi informaţiile false, propagate în rândul populaţiei mai puţin informate, plantele modificate genetic continuă să cucerească, an de an, milioane de hectare.

Pe toate cele şase continente

Să ne „aruncăm“ însă ochii pe harta lumii, să analizăm cu atenţie, realist, ceea ce se petrece în domeniul biotehnologiei, dincolo de graniţele României.

Din raportul anual întocmit de Serviciul Internaţional pentru Promovarea Aplicaţiilor Agrobiotehnologice (ISAAA), cu sediul la Cornell University din New York, rezultă că în anul 2006 plantele modificate genetic au fost cultivate, legal, pe 102 milioane ha, în 22 ţări de pe 6 continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa şi Oceania). Importul (nu şi cultivarea) de produse modificate genetic, pentru comercializare şi utilizare în hrana omului şi a animalelor, este aprobat oficial în alte nouă ţări.

Pe parcursul celor 11 ani de la introducerea în cultură, pe scară largă, a plantelor transgenice, această suprafaţă a crescut de 60 de ori - de la 1,7 milioane ha în anul 1996, la 102 milioane ha în anul 2006.

Suprafaţa cumulată cultivată pe plan mondial cu plante transgenice în această perioadă este de 577 milioane ha.

În anul 2006, şase ţări au cultivat 97,5 milioane ha – 95% din suprafaţa mondială de plante modificate genetic (fig. 2). Pe primul loc se situează SUA, cu 54,6 milioane ha (53% din total), urmate de Argentina – 18 milioane ha (18%), Brazilia – 11,5 milioane ha (11%), Canada – 6,1 milioane ha (6%), India – 3,8 milioane ha (4%) şi China – 3,5 milioane ha (3,5%). Restul de 5% din suprafaţă a fost cultivată de şaisprezece ţări (împreună, 4,5 milioane ha): Paraguay, Africa de Sud, Uruguay, Filipine, Australia, România, Mexic, Spania, Columbia, Iran, Honduras, Portugalia, Germania, Franţa, Cehia şi Slovacia.

Şase din cele 25 de ţări membre ale UE (Spania, Franţa, Cehia, Portugalia, Germania şi Slovacia) au cultivat în anul 2006 porumb modificat genetic pe cca 8.500 ha (faţă de 1.500 ha în anul 2005).

Spania cultivă încă din anul 1998 porumb modificat genetic (rezistent la atacul de Ostrinia nubilalis) pe suprafeţe semnificative (peste 60 mii ha în anul 2006).

Principalele specii de plante modificate genetic cultivate pe plan mondial în anul 2006 sunt:

Soia – 58,6 milioane ha (57% din suprafaţa totală de plante transgenice), cultivată în: SUA, Argentina, Brazilia, Canada, Paraguay, Uruguay, România, Africa de Sud şi Mexic.

Porumbul – 25,2 milioane ha (25%), cultivat în: SUA, Argentina, Canada, Africa de Sud, Uruguay, Filipine, Honduras şi, pe suprafeţe mai mici, în şase state membre ale UE: Spania, Germania, Franţa, Portugalia, Cehia şi Slovacia.
Bumbacul – 13,4 milioane ha (13%), cultivat în: India, SUA, China, Argentina, Australia, Mexic, Africa de Sud şi Columbia.

De reţinut că mai mult de jumătate din populaţia lumii (55% sau 3,6 miliarde oameni) trăieşte în cele 22 ţări care cultivă plante modificate genetic, aceste ţări deţinând 52% (776 milioane ha) din suprafaţa mondială de teren arabil.

Rapiţa canola – 4,8 milioane ha (5%), cultivată în SUA şi Canada.
Lucerna tolerantă la erbicide, plantă perenă modificată genetic, a fost cultivată pentru prima dată în anul 2006, în SUA (pe 80.000 ha).

Alte specii de plante modificate genetic s-au cultivat pe suprafeţe mai mici (dovlecel şi papaya în SUA, orez în Iran, garoafe în Olanda).

Toleranţa la erbicide (70 milioane ha - 68% din suprafaţa totală de 102 milioane ha) a fost principala caracteristică a plantelor transgenice cultivate în anul 2006, urmată de rezistenţa la dăunători. 13 milioane ha au fost cultivate (în SUA) cu porumb conţinând în acelaşi bob două sau chiar trei transgene, ce conferă diferite însuşiri (toleranţă la erbicide şi rezistenţă la Ostrinia n. şi Diabrotica v.). Reamintim că Diabrotica virgifera, această „filoxeră“ a porumbului, ce produce pagube foarte mari, se extinde cu rapiditate din Serbia şi Ungaria în vestul şi sudul ţării noastre – principalele zone de cultură a porumbului.

Numai hibrizii modificaţi genetic fac faţă acestui dăunător extrem de periculos, tratamentele chimice fiind ineficiente. Suprafeţele, la nivel mondial, pe care s-au utilizat în anul 2006 varietăţi (soiuri) modificate genetic reprezintă, după cum urmează: 64% din totalul de 91 milioane ha cultivate cu soia, 38% din totalul de 35 milioane ha de bumbac, 18% din 27 milioane ha de rapiţă, 17% din totalul de 148 milioane ha de porumb.

Creşterea an de an a suprafeţelor cultivate cu plante modificate genetic într-un ritm nemaiîntâlnit în domeniul tehnologiilor agricole reflectă încrederea în biotehnologie a celor 10,3 milioane de fermieri ce au decis să cultive varietăţi transgenice, ca urmare a creşterii productivităţii, a efectelor benefice asupra mediului şi sănătăţii celor care lucrează în agricultură.

Avantaje

Utilizarea plantelor modificate genetic permite o flexibilitate a tehnologiei de cultivare, combaterea eficientă a buruienilor şi a dăunătorilor, asigurând fermierilor un spor de producţie de până la 50%, uneori şi mai mult, reducerea costului de producţie, prin urmare creşterea profitului (27 miliarde $, pe plan mondial, în perioada 1996-2005).
Practicarea unei agriculturi bazate pe utilizarea plantelor modificate genetic are un impact pozitiv major asupra mediului (prevenirea poluării solului, a apelor freatice şi de suprafaţă, protecţia biodiversităţii), reduce poluarea produselor agricole prin diminuarea consumului de pesticide convenţionale (cu cca 224 milioane kg substanţă activă în perioada 1996-2005).

Sistemul modern de agricultură „no tillage“ (peste 95 milioane ha în anul 2005) constă în cultivarea terenului fără nicio lucrare a solului, utilizând îndeosebi plante modificate genetic tolerante la erbicide neselective. Principale avantaje: protecţia solului împotriva eroziunii şi conservarea apei în sol (prin urmare, permite dezvoltarea unei agriculturi durabile), reducerea consumului de combustibil (cu până la 80%), reducerea necesarului de forţă de muncă şi a timpului necesar efectuării lucrărilor.

Plantele modificate genetic contribuie la diminuarea fenomenului de încălzire globală. Numai în anul 2005 această tehnologie a permis reţinerea în sol a cca 9 milioane tone CO2 (echivalentul scoaterii din circulaţie a cca 4 milioane de autoturisme, datorită reducerii emisiilor de gaze de seră) prin reducerea consumului de combustibili fosili ca urmare a diminuării numărului de lucrări ale solului şi a tratamentelor cu insecticide şi erbicide.

De mare actualitate este problema reducerii consumului de combustibili fosili şi înlocuirea treptată a acestora cu biocombustibili (biodiesel şi bioetanol).
Cultivarea plantelor transgenice (soia, porumb), tolerante la erbicide neselective,
oferă o mare perspectivă în acest domeniu.

Directiva CE nr. 30/2003 de promovare a producţiei şi utilizării biocombustibililor prevede ca, până în anul 2010, biocombustibilii să reprezinte 5,75% din carburanţii utilizaţi în transporturi.

România, care dispune de un potenţial agricol uriaş, ar putea profita de această oportunitate, transformând milioanele de hectare necultivate, cotropite de buruieni, în surse valoroase de energie nepoluantă şi venituri importante pentru cei care deţin aceste terenuri.

În SUA, există în prezent 114 fabrici de biocombustibil, la care se adaugă încă 78 în construcţie. În România – niciuna.

Dacă, atunci când trebuia, nu s-au făcut demersurile necesare la Bruxelles pentru ca România să continue cultivarea soiei modificate genetic şi după aderarea la UE, în prezent se impun eforturi sporite din partea autorităţilor române pentru promovarea şi susţinerea intereselor ţării noastre în forurile europene în ceea ce priveşte cultivarea plantelor modificate genetic (soia, porumb).

Pentru ca agricultura românească să fie competitivă pe piaţa europeană şi internaţională, se impune finanţarea, cu prioritate, a activităţii de cercetare în domeniul biotehnologiei moderne.

Totodată, autorităţile şi instituţiile de cercetare trebuie să se implice mai mult în informarea corectă şi pe scară largă a publicului privind riscurile şi beneficiile aplicării acestor tehnologii moderne şi utilizării produselor obţinute prin biotehnologie.
Precizăm faptul că alimentele şi furajele modificate genetic sunt supuse unei evaluări ştiinţifice exigente de către instituţiile abilitate (FDA, EPA şi USDA în SUA, EFSA în UE etc) pentru a preveni orice risc pentru sănătatea oamenilor şi animalelor sau pentru mediu, asociat introducerii pe piaţă a acestor produse.

Prin urmare, nu moratoriul, ci evaluarea ştiinţifică este răspunsul la îngrijorările manifestate de activiştii anti-OMG vizavi de biosecuritate. FAO, OMS, OCDE şi alte organizaţii internaţionale consideră produsele obţinute din plantele modificate genetic la fel de sigure ca şi cele convenţionale.

Închei cu o comparaţie: în SUA (cel mai mare producător mondial de porumb şi de soia), 55% din producţia de porumb şi 90% din cea de soia este obţinută din varietăţi modificate genetic. Fermierii americani îşi transportă producţia de pe teren la siloz cu camioane de 25 t, iar ţăranii români cu căruţa.

Rămâne la latitudinea cititorilor să constate unde ne aflăm şi încotro ar trebui să ne îndreptăm...

Dr. ing. Constantin SIN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2007

֩ Comentarii