Imprimati articolul

Viticultura vrânceană, în prag de faliment?

Despre viticultura vrânceană, cu bunele şi relele ei, am mai scris în paginile revistei noastre. Dar, auzind mereu câte obstacole întâlnesc micii producători mai ales în ceea ce priveşte valorificarea producţiei, ajungem să ne întrebăm: cum de încă mai supravieţuieşte acest sector? Nu încape îndoială, ambiţia şi dragostea celor legaţi de butucul de vie contribuie mult. Dar oare sunt aceste sentimente suficiente pentru a continua o activitate ce pare nerentabilă?

Alături de domnul Costică Neaţă, director al DADR Vrancea, încercăm să surprindem câteva imagini care să reflecte în mod cât mai real sectorul vitivinicol vrâncean, situaţia de aici fiind de altfel valabilă în mai toate regiunile viticole din ţară.

Dacă cheltuielile cu întreţinerea viţei-de-vie depăşesc 6.000 de lei/ha, iar producţia la micii viticultori se situează undeva la 8.000 kg/ha (la un preţ de valorificare de 0,6 bani/kg), atunci cum reuşesc viticultorii să menţină în producţie nişte plantaţii care le asigură un venit de cel mult 4.800 de lei la hectar?

Valorificare...  la şosea!

Deşi anul 2008, prin condiţiile sale climatice, a fost unul generos cu viticultorii vrânceni, speranţele acestora s-au năruit odată cu momentul valorificării producţiei. Podgorenii au obţinut în medie 8.000 kg/ha, struguri de calitate foarte bună ce ofereau premisele obţinerii unor vinuri de bună calitate.

Dar cum la un preţ de achiziţie de 60 de bani pe kilogram nu putem vorbi de rentabilitate, atunci e de înţeles faptul că nici pentru fermierul care a obţinut 10-12 tone/ha nu prea mai există un motiv întemeiat de bucurie. Din spusele micilor produători care trudesc în acest sector, cheltuielile cu întreţinerea ajung în prezent la peste 6.000 lei/ha, în condiţiile în care costurile cu input-urile au explodat anul acesta. Cel mai greu atârnă în costul de producţie tratamentele chimice, dar nici celelalte lucrări precum tăiatul, legatul şi recoltarea nu sunt de neglijat.

„Pentru ca această activitate să mai fie rentabilă, un kg de struguri ar trebui să fie valorificat măcar la preţul de un leu“, ne spune domnul Costică Neaţă, director executiv al DADR Vrancea. „Mulţi viticultori au preferat să aştepte zile întregi pe marginea şoselelor sau să parcurgă întreg teritoriul ţării pentru a-şi vinde producţia, în speranţa că vor obţine un preţ mai bun. Acest lucru se întâmplă an de an şi nu e de mirare că aproape 850 ha de vie au fost abandonate, iar interesul pentru defrişare devine tot mai mare. Iar dacă unii sunt atraşi de prima de abandon, adevăraţii viticultori defrişează numai din cauza lipsei mijloacelor financiare“, mai adaugă domnul Neaţă.

Legea Viei şi Vinului, contestată de viticultori

Diversificarea formelor de valorificare a producţiei de struguri reprezintă la ora actuală marea provocare a sectorului. Cooperativele trebuie să preia problemele membrilor şi să vină în sprijinul lor prin măsuri menite să ducă la reducerea costurilor de întreţinere a plantaţiilor. De altfel, la nivelul judeţului Vrancea formele asociative sunt destul de bine conturate.

Cea care reuneşte mare parte din micii producători este Federaţia Viticultorilor din Vrancea, ai cărei membri se zbat de o bună bucată de vreme să obţină modificarea Legii Viei şi Vinului, singura care ar mai putea salva ceva din acest sector.

Actuala lege nu admite comercializarea de către producătorii particulari a niciunui litru de vin. Acestora li se interzice fabricarea de vinuri în crame proprii, pe motiv că nu au antrepozit fiscal şi, mai ales, pentru că nu au licenţă de producţie de vinuri. Aceasta se poate acorda doar agenţilor economici. Viticultorii speră ca legea să fie modificată, iar ei să îşi salveze recolta de struguri prin procesarea şi depozitarea lor în cramele particulare.În aceste condiţii, marea majoritate a producătorilor vând sau lasă strugurii în custodia combinatelor de vinificaţie.

Se merge pe un randament de 60% la cantitatea de struguri predată, după care vine depozitarul şi îşi mai opreşte şi el cheltuielile de prelucrare şi stocare. Aşa că nici din acest sistem de conlucrare viticultorul nu se alege cu mare lucru.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii