Imprimati articolul

Visând la măreţia codrilor de altădată

Copil fiind, Gheorghe Viorel GHELASE n-a avut cum să se înalţe pe crestele semeţe ale Ceahlăului, munte care poartă cu el măreţia Carpaţilor Orientali. La el acasă, la Podul Turcului, pădurile sălăşluiau pe dealuri domoale, dând ţinutului fascinaţia pe care o pot decripta doar cei care înţeleg zumzăitul frunzelor de fag ori înfrigurarea cetinei de brad sub bătaia aspră a Crivăţului venit din alte zări.

Întrezărind în el această genă silvică, părinţii au rupt de la gura lor şi l-au trimis la oraş să facă carte adevărată. Mai întâi la şcoala generală de opt clase, apoi la Liceul Forestier din Piatra-Neamţ, care l-a propulsat spre citadela ştiinţifică a silviculturii din Braşov.

După absolvire nu i-a fost dat să se întoarcă în ademenitoarele păduri ale copilăriei, ci undeva în zona Bacăului, la Ocolul Silvic Traian. Adică tot într-o zonă cu păduri de deal, atât de asemănătoare ţinutului său natal. A fost, poate, una dintre şansele desăvârşirii sale profesionale. De la pădurarii vechi şi şcoliţi avea să ia lecţii practice de silvicultură pe care nicio academie din lume nu poate să le predea.

Era prin 1988, când în pădurile României erau respectate cu sfinţenie regulile de ocrotire care de-a lungul secolelor au dat măreţia codrilor din România. Nici vorbă de jaf sau de securea din noapte, care să reteze viaţa unui stejar sau brad. Această dictatură silvică pare a fi fost nedreaptă, dar benefică pentru pădurile României care, la finele anului 1989, au reuşit să se refacă după dezastrul altor vremi de izbelişte.

Crescut şi educat în respectul pentru pădure, tânărul inginer Ghelase avea să înfrunte primul eşec profesional în anii marilor retrocedări, cu deosebire după 1997, când noii proprietari au fost ademeniţi de samsarii forestieri cu câte un pumn de argint fals pentru fiecare hectar de pădure prăduit. În numai câţiva ani, pe Valea Trotuşului, au fost rase de pe suprafaţa pământului 7.000 ha de păduri aflate, cum s-ar spune, la jumătatea vieţii biologice.

Acesta este contextul economic în care inginerul Ghelase a fost numit la conducerea sectorului silvic din judeţul Bacău. Cu ce scop? Evident, pentru a reinstaura ordinea, în primul rând, în pădurile statului, care ocupă 180.000 ha, dar mai ales în zona celor 3 ocoale silvice private care gestionează 93.000 hectare. Marea problemă a lui o reprezintă oprirea jafului din sectorul silvic privat, unde implicarea sa este restricţionată de normele juridice şi administrative în vigoare.

Împotriva acestor obstacole, directorul silvic şi-a propus ca, în colaborare cu administraţiile locale, să reorganizeze serviciile de pază şi control, inclusiv asupra unităţilor de prelucrare a lemnului amplasate în perimetrul silvic.

Punctul forte al programului său îl reprezintă reinstalarea vegetaţiei forestiere în zonele defrişate sau cu terenuri improprii agriculturii. Cota anuală de dezvoltare este fixată la 2.000 ha defrişate, iar pentru a reuşi acest lucru a luat măsuri pentru extinderea actualelor pepiniere. În discuţie se află şi intervenţia statului pentru atragerea în circuitul silvic a terenurilor degradate situate în zona de est a judeţului.

Colaboratorii, dar mai ales prietenii, apreciază la inginerul Ghelase calităţile profesionale, dar mai ales pe cele umane. Este un manager ce întruneşte toate trăsăturile de excepţie ale oamenilor din generaţia ce bate la porţile afirmării. Dincolo de acestea, este un familist care, alături de soţia sa creşte în bătătura casei mlădiţa care s-ar putea să refacă peste ani ceea ce a mai rămas din falnicii codri de la poalele Tarcăului.

I.BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii