Imprimati articolul

Valeria Peter Predescu, „Cântarea de pe urmă“

Valeriei i-a fost dat ca ultima ei cântare să răsune în săptămâna în care credincioşii ortodocşi şi greco-catolici cântau în biserică bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ultima batere a inimii ei avea să se sfârşească doar cu câteva zile înainte ca măslinul din faţa casei părinteşti să preavestească marea sărbătoare a înfloririi naturii. Era pe 27 aprilie 2009, când tocmai împlinise 62 de ani de viaţă pământească. Sufletul său s-a înălţat spre ceruri spre a desăvârşi acolo ce ar mai fi trebuit să fi făcut printre noi, pământenii.

A plecat lăsând în urma ei un „gol folcloric“ a cărui explicaţie o pot da doar oamenii de mare valoare artistică şi bună-credinţă.

Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului a dat culturii româneşti valori care s-au impus printr-o forţă artistică ce vine din interiorul unor fiinţe superioare. În această elită, Valeria rămâne regina folclorului năsăudean.

Aflată departe de viaţa tumultoasă a celor care căutau supremaţia, Valeria Peter Predescu a făcut pentru impunerea valorii folclorului transilvănean ceea ce continuă să desăvârşească în zona Sibiului marea artistă Lucreţia Ciobanu.

Prin vocea unor artişti de o cultură şi credinţă desăvârşite, cântecul năsău­dean răsună astăzi până dincolo de hota­rele ţării. În înălţarea lui, Valeria Peter Predescu a avut un rol decisiv. Ea nu şi-a asumat niciodată rolul primadonei folclorului năsăudean, dar a fost, cum s-ar spune, privighetoarea. Adică vocea care a făcut să răsune şi bucuriile, şi necazurile semenilor săi.

A reprezentat vocea care a creat marea emulaţie spre perfecţiune folclorică. A fost, nu în ultimul rând, un pedagog desăvârşit. Sub bagheta ei s-au format primii copii din împrejurimile satului său natal, Telciu, care bat astăzi la porţile înalte ale şcolii folclorice din România.

Nu numai pentru cei apropiaţi ei, ci şi pentru marele public, Valeria a fost o fiinţă care pare să-şi fi ascuns talentul în spatele unei modestii ieşită din comun. Mai ales în perioada gloriei sale artistice, ea s-a impus în casele noastre prin apariţii a căror raritate aveau valoarea diamantului. Puţini realizau la vremea aceea că retragerea rurală a Valeriei era atât un act premeditat, cât şi unul provenit din gena care o făcea să nu se despartă de locul în care a văzut lumina zilei. Ea şi-a petrecut viaţa spirituală şi umană în satul natal, unde a făcut pentru folclorul românesc cât nu ştiu câte alte institute şi universităţi de artă din România.

Etapele succesului

Valeria Peter Predescu s-a născut în urmă cu 62 de ani în zona Năsăudului, în satul Telciu, de pe Valea Sălăuţei. Debutul pe scenă a avut loc în 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj. În 1973 a realizat înregistrări la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu, iar în următorul an a susţinut prima etapă a Concursului „Floarea din grădină“. Valeria Peter Predescu a strâns în cei 35 de ani de carieră 61 de albume, patru cărţi şi culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice şi premii primite în ţară şi la diverse festivaluri folclorice internaţionale.

Repertoriul Valeriei Peter Predescu este năsăudean, dar cuprinde cântece şi din alte zone ale judeţului Bistriţa-Năsăud, cel mai mult însă de pe Valea Sălăuţei, unde s-a născut, şi de pe Valea Someşului. O parte importantă a repertoriului său îl reprezintă baladele, dar şi doinele, cântecele propriu-zise de joc, cu strigături, cântecele din ceremonialul de nuntă, dar şi din ritualul de înmormântare. A fost primită în rândul membrilor Academiei Artelor Tradiţionale de la Sibiu în 1995, iar pentru anul 1994 a primit Premiul Ethnos pentru activitatea sa de culegătoare şi interpretă a folclorului năsăudean.

Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut la catedra de muzică din comuna sa, în Telciu. Avea şase clase cu copii foarte talentaţi şi a pus bazele unui grup folcloric foarte numeros alcătuit din 54 de copii din comună, iar în Bistriţa se ocupa de un alt grup folcloric intitulat „Mioriţa“, alcătuit din aproape 30 de copii.

File din ultima ei cântare: „…Suntem în Postul Sfintelor Paşti / Să-l rugăm pe Dumnezeu / Ca Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos / Să ne fie tuturora de folos, / Să fim aproape de credinţa străbună, / Să fim iertători, că aşa vrea Dumnezeu / Să fim mai aproape de credinţă / Mai aproape de El / Vom avea dragostea Dumnezeului nostru, / Vom avea sănătate şi pe cei dragi aproape…“

Mariana SORESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii