Imprimati articolul

Văcarii şi lăptarii, de o parte şi de alta a baricadei

Un subiect deosebit de important, pe care îl supunem atenţiei, este cel al prezentării situaţiei pieţei laptelui în România. Părerile pe această temă sunt împărţite. Pe de o parte sunt fermierii vădit nemulţumiţi de starea acestei pieţe şi care pun pe seama acţiunilor injuste ale procesatorilor drama cu care se confruntă. De cealaltă parte a baricadei sunt procesatorii, care invocă respectarea normelor europene. Cert este că, dincolo de aceste dispute cu iz economic, se află adevărul trist al tot mai multor ferme depopulate sau aflate chiar în pragul dispariţiei. Se pare că şansa unei remedieri a situaţiei în care se află fermierii români stă în constituirea unui front comun cu procesatorii.

Pentru a putea avea o imagine de ansamblu a mecanismului de colectare şi prelucrare a laptelui în România, am discutat cu directorul executiv al APRIL, Valentin Blănaru.

Altă economie, alte reguli de joc

Sectorul de producere şi procesare a laptelui în ţara noastră a fost supus în ultimii 20 de ani unor transformări majore. Ca urmare a privatizării, foarte multe ferme au început să cunoască gustul amar al colapsului. Lipsa unei structuri manageriale raţionale şi prezenţa unor sfere de interes mai mult de grup decât naţional au conturat începutul unei stări nefaste în care se găsesc astăzi multe din redutele fostelor ferme comuniste.  Nici dorinţa de a adera la Uniunea Europeană nu a rămas fără efecte în rândul fermierilor şi al procesatorilor, totodată.

Pentru a fi pe placul confraţilor noştri europeni, a trebuit să ne adaptăm regulilor impuse de ei. Din nefericire, perioada de graţie acordată pentru acomodare a fost, mai degrabă, una teoretică. În practică, fermierul român s-a trezit aruncat într-o competiţie injustă, în care nu de puţine ori a ieşit perdant.

Este drept că există şi părţi bune ale situaţiei de faţă. Monitorizarea atentă a parametrilor care definesc calitatea laptelui ca materie primă a determinat o evoluţie considerabilă în ceea ce priveşte conformitatea laptelui produs în ţara noastră.

Aderarea la Uniunea Europeană a adus cu sine necesitatea implementării unor structuri productive performante şi care să asigure calitatea şi igiena actului de producere şi procesare a laptelui. Potrivit afirmaţiilor directorului executiv APRIL, ultimii ani au reprezentat o perioadă în care procesatorii au făcut investiţii serioase în centrele de colectare, în laboratoarele de analiză şi în tehnologia aferentă acestora. La doar doi ani de la intrarea în Uniunea Europeană, numărul procesatorilor aproape că s-a dublat, acest lucru fiind pus pe seama succesului programelor de preaderare.

Date statistice

Potrivit afirmaţiilor domniei sale, în România se produce anual în fermele şi exploataţiile agricole aproximativ 2,8 miliarde litri de lapte. Laptele procesat în diverse produse pentru anul de cotă 2008-2009 a fost de 1,2 miliarde litri, 15% reprezentând lapte intracomunitar.

Din cota naţională aprobată de Comisia Europeană, adică 3,05 miliarde litri, a fost efectuată o cotă de livrări de 1,2 miliarde. Cifră care reprezintă, de altfel, întreaga cantitate de lapte procesat. Conform datelor statistice, anul trecut din 1,8 miliarde litri destinaţi vânzărilor directe, fermierii au reuşit să producă doar 1,5 miliarde litri de lapte.

Cu sau fără ştampilă ovală

Un număr de 80 de procesatori au posibilitatea de a prelucra în unităţile lor laptele, indiferent de calitatea lui, şi de a vinde produsele în ţara noastră. În cazul acestora este încă nevoie de investiţii în liniile de procesare.

Spre deosebire de procesatori, fermierii nu s-au bucurat de acelaşi avânt. Este drept că apariţia fermelor competitive pe plan european este un fenomen care s-a făcut simţit în ultima perioadă, dar încă nu putem vorbi despre o dezvoltare spectaculoasă a acestora în România. Unităţile productive care corespund cerinţelor europene sunt încă într-un număr mic. Dovadă în acest sens stă procentul de lapte conform produs în fermele autohtone, adică doar 60% din totalul laptelui produs în ţara noastră.

Laptele de import, un motiv de discordie

O problemă spinoasă dezbătută intens de către fermierii români este reprezentată de importurile masive de lapte. Aceştia blamează uşurinţa cu care procesatorii aleg să pună pe masa românilor lapte importat, despre care spun că poate fi considerat de multe ori un pericol la sănătatea oamenilor.

În replică, domnul Blănaru justifică acţiunile întreprinse de procesatori prin faptul că producţia de lapte conform nu poate acoperi capacitatea liniilor de procesare existente. Astfel, s-a născut necesitatea de a importa lapte. Însă niciodată mai mult decât a fost necesar.

Spre exemplu, la momentul actual laptele din fermele autohtone acoperă 60% dintr-o proporţie de 80% din necesarul de lapte conform. În consecinţă, cantitatea de lapte conform care nu poate fi asigurat din producţia internă, adică 20%, este importat.

Un criteriu esenţial, de care domnul Blănaru ne îndeamnă să ţinem seama, este acela că stabilirea cantităţii de lapte care urmează să fie procesată este de fiecare dată raportată le cererea existentă pe piaţă. În condiţiile noii economii de piaţă, începutul anului 2009 a debutat cu scăderea cererii de produse lactate. În contextul acesta, şi cantitatea de lapte colectată de la fermieri a scăzut.

Ce simbioză? Conflict pe faţă!

Despre cum defineşte relaţia procesator – fermier, domnia sa ne-a mărturisit că ceea ce ar fi trebuit să fie o simbioză se dovedeşte de multe ori un parteneriat conflictual. Un factor restrictiv în armonizarea acestui parteneriat este şi preţul mic oferit pentru litrul de lapte autohton.

Explicaţia directorului executiv APRIL pentru această stare de fapt depăşeşte însă graniţele teritoriale, argumentând că piaţa mondială a laptelui a cunoscut o scădere drastică din cauza supraproducţiei şi a crizei financiare cu care se confruntă întreaga lume. De altfel, consideră că remunerarea pecuniară a litrului de lapte românesc va creşte odată cu sporirea calităţii lui. Din nefericire, pentru fermierii românii această stare de fapt nu face altceva decât să îngreuneze lucrurile.

Aflaţi de multe ori în incapacitatea de a-şi vinde marfa sau puşi în situaţia de a o comercializa pe un preţ de nimic, puţini fermieri au şansa de a mai face vreo investiţie în fermă. În contextul acesta, cei mai mulţi aleg să abandoneze lupta.

În ceea ce priveşte sprijinul pe care procesatorii îl oferă fermelor de unde este colectat laptele, am aflat că există un număr semnificativ de fermieri care au reuşit să facă performanţă şi care se bucură de un ajutor suplimentar ce constă în investiţii pentru achiziţionarea de material genetic valoros pentru mecanizarea sălilor de muls şi pentru asigurarea unei nutriţii foarte bune. Toate aceste investiţii pe care procesatorii le fac vizează, în fapt, creşterea calităţii laptelui autohton

În prezent, din cei 269 de procesatori autohtoni, doar 60 deţin ştampila ovală, care le permite să trimită spre export produsele lor. Alte 139 de unităţi au linie de procesare corespunzătoare cerinţelor europene, dar laptele folosit ca materie primă este doar de standard naţional. În consecinţă, deţin ştampila rotundă care le permite comercializarea produselor doar pe teritoriul român.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii