Imprimati articolul

Va mai redeveni Gherghiţa ceea ce a fost odată?

Din oraş domnesc şi, ulterior, din comună de frunte a judeţului Prahova, Gherghiţa a ajuns astăzi o localitate rurală cu multe probleme sociale şi economice. Decăderea din ultimii 20 de ani a fost cauzată de distrugerea aproape în totalitate a bazelor de producţie vegetală, animală şi de industrie mică, dar şi de scindarea comunei în două unităţi administrativ-teritoriale de sine stătătoare, Gherghiţa rămânând fără cele mai dezvoltate trei sate.

Prin anii ’80, Gherghiţa era una dintre cele mai înfloritoare localităţi din Prahova. Comuna avea zeci de hectare de solarii cultivate cu legume, câteva ciupercării, o industrie a manufacturii (împletituri din răchită, obiecte de design interior şi de grădină, olărit etc.), fără concurenţă în Prahova, şi un sector zootehnic solid. După 1990, în doi-trei ani a dispărut aproape tot. Primarul Constantin Ciolacu a salvat de la ruină câteva capacități zootehnice. Următorul şoc a însemnat divizarea comunei din 2004, când Gherghiţa a pierdut resurse economice însemnate. Abia prin 2007 putem consemna o uşoară revigorare agrară.

Buget mai mic decât nevoile comunităţii

Primarul Ciolacu a sintetizat altfel situaţia: bugetul anual este de 200.000 lei, iar pentru funcţionarea localităţii este nevoie de şapte ori mai mult (1,4 milioane de lei).

Ce soluţii ar exista pentru bunăstarea comunei? Gherghiţa este departe de zonele de interes imobiliar sau industrial şi nici bugetul judeţean n-a fost foarte motivat să investească în sudul Prahovei. Despre o refacere a activităţii care a adus faimă comunei, cea de împletituri din răchită, nu mai poate fi vorba, pentru simplul motiv că, la retrocedare, toate suprafeţele cultivate cu răchită au fost defrişate. Perspectivele sunt aşadar integral legate de agricultură.

Salvarea vine din agricultură

Ce are Gherghiţa din acest punct de vedere? Patru asociaţii agricole pentru cultura mare şi două unităţi zootehnice. Puţin, aşadar. Unica soluţie pentru a aduce ceva bun în viaţa localităţii rămâne legumicultura, activitate de care se ocupă, în prezent, aproximativ 120 de familii din cele aproape 800, din satele Ungureni şi Gherghiţa. Sunt cultivate, aproximativ 80-110 ha cu legume, dar mult mai puţine sunt în spaţii protejate.

Legumicultorii s-au specializat în culturile de ardei gras şi kapia, varză, fasole verde şi vinete. Ca peste tot în România, nici aici micii fermieri nu s-au putut ori nu au vrut să se asocieze, astfel încât să acceadă la fonduri europene, de exemplu, pentru o dezvoltare la scară mare. Toți legumicultorii se rezumă la afaceri mici de familie. Ar fi perfect chiar și așa, dacă această ocupație s-ar extinde măcar la jumătate din numărul de gospodării.

Pe de altă parte, viceprimarul comunei, Mihail Nichita, fermier şi legumicultor înainte de toate, a promis că va face tot posibilul să aducă un investitor care să construiască în zonă un depozit şi o fabrică de prelucrare, pentru a asigura desfacere pentru recoltele legumicultorilor din sudul Prahovei şi, parţial, din Ialomiţa. Speranțele sunt legate de alimentarea cu apă și gaze (n.r. - drumurile sunt bune, fiind realizate din fonduri europene), lucrări aflate la început, dar care ar putea însemna un imbold pentru afaceri fie în agricultură, fie în activități nonagricole. Deocamdată însă, până nu este creată infrastructura necesară, iar acest lucru presupune asigurarea finanţării, care nu mai depinde de autorităţile locale, investiţiile majore întârzie să apară...

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2012

֩ Comentarii