Imprimati articolul

Un tezaur al satului românesc

Convorbire cu dr. Filofteia Pally, director general al Muzeului Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti

- Ce este astăzi Muzeul Naţional al Viticulturiii şi Pomiculturii de la Goleşti, stimată doamnă director general dr. Filofteia Pally?

- De la Muzeul „Dinicu Golescu“, amplasat în „Casele mari, împreună cu Parcul, din comuna Goleşti, judeţul Muscel“, de acum peste 70 de ani, această instituţie de prestigiu a parcurs multe momente importante ale istoriei sale, ale Ţării Româneşti. Începând cu momentul în care Conacul Goleştilor căzuse în ruină, dar a renăscut, transformându-se, puţin câte puţin, într-unul dintre cele mai originale şi interesante muzee.

La început au fost două duzini de gospodării

- De fapt, de când există, la Goleşti, Muzeul Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii?

- Din 1966, la Goleşti au fost puse bazele unui astfel de lăcaş care să reflecte cele două ocupaţii de bază ale românilor: viticultura şi pomicultura. Este, dacă vreţi, un veritabil muzeu în aer liber, aşa cum este şi viaţa la ţară. S-a început cu cercetarea zonelor mai apropiate de noi: Drăgăşani, Gorj, Argeş şi Muscel. Iniţial, au fost preconizate a fi reprezentate aici 12 gospodării de viticultori şi alte 12 gospodării de pomicultori, fiecare prevăzute cu crame, poverne, cuptoare şi cu diferite alte elemente decorative auxiliare.

O reprezentare a comunităţii rurale

- Şi, totuşi, muzeul are acum o puternică încărcătură naţională.

- Acesta este nu doar unul original, un veritabil tezaur de arhitectură ţărănească, ci şi o reprezentare a existenţei comunităţilor rurale din ţară, din anumite perioade istorice, precum şi o imagine fidelă a civilizaţiei rurale autentice din ţara noastră.

- Ce vă propuneţi să faceţi pe mai departe?

- După ce în perioada anterioară, în special din anii 2000 încoace, au fost cercetate şi finalizate zonele etnografice: Suceava, Ţara Zarandului, Dobrogea, fiind achiziţionate şi transferate obiecte muzeistice de mare valoare din acele zone, în momentul de faţă principalul obiectiv este cercetarea şi reprezentarea civilizaţiei rurale din alte zone pomiviticole din Transilvania (Bihor, Cluj, Satu Mare, Sibiu) şi din Moldova (Botoşani, Iaşi şi Galaţi). Dorim ca în viitor să asigurăm şi mai expresiv aspectul autentic al unui sat din secolul al XIX-lea, astfel încât să reflecte aspecte originale ale unei aşezări riguros organizate sub aspect administrativ, social şi economic. În acest an, vatra satului urmează să fie completată cu fosta primărie din Hârseşti - Argeş, biserica, şcoala şi hanul existând de câţiva ani. De asemenea, în zonele periferice vor fi prezentate, alături de moara de apă din Arad, atelierul de olar din Bălileşti şi fierăria din Prahova, şi alte ateliere meşteşugăreşti: cizmărie, dogărie şi rotărie, meşteşuguri caracteristice satului românesc tradiţional.

Muzeul şi şcoala lucrează împreună

- Am înţeles că, la iniţiativa dvs., spre a asigura o cât mai bună imagine a muzeului în rândul populaţiei, în special a tinerilor, organizaţi numeroase manifestări specifice. Cum stau acum lucrurile?

- Anual, organizăm în municipiul Piteşti două târguri ale meşterilor populari, manifestări emblematice pentru relaţia muzeului cu comunitatea locală. Astfel, de peste 25 de ani, Strada Mare din Piteşti găzduieşte astfel de manifestări expoziţionale, unde sunt prezentate şi obiecte de artă populară cu vânzare, dar şi demonstraţii de tehnică tradiţională. Apoi, pentru a consolida şi mai mult relaţia noastră cu şcoala, ne-am propus şi chiar realizăm, tot aici, tabere de artă populară pentru elevi, unde aceştia sunt iniţiaţi în tainele meseriilor rurale de către meşteri populari de renume din judeţ şi din ţară.

Obiective

- Sub aspect ştiinţific, activitatea noastră va fi cel puţin la fel de bogată ca şi până acum. Fie prin achiziţii, fie prin donaţii sau transfer, ne vom completa permanent colecţiile, îmbogăţind atât patrimoniul arhitectural, care numără în prezent 170 de monumente, cât şi pe cel mobil, în care sunt înregistrate peste 53.000 de piese muzeale. Muzeul de la Goleşti se doreşte un model cultural de referinţă pentru tinerele generaţii, dar şi o oază de nostalgie pentru generaţiile care au gustat farmecul vieţii de la ţară.

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2010

֩ Comentarii