Imprimati articolul

Un miracol numit apiterapie

În rândurile ce urmează vom vorbi la rubrica „Iarba verde de acasă“
cu doamna doctor Cristina Mateescu. Tema: miracolul numit apicultură şi mai ales apiterapie.

– Greşesc dacă vă spun apiterapeut?

– Nu aş spune că sunt un terapeut, mai degrabă cercetător în domeniul biochimiei şi farmacologiei produselor apicole. Fac parte din prima promoţie de biochimişti în 1978 în cadrul Facultăţii de Biochimie şi m-a atras pentru lucrarea de licenţă ideea unui studiu asupra albinelor şi în special asupra proteinelor şi enzimelor din polen, un lucru cu totul special.

România, raiul albinelor

– Se poate face o legătură între existenţa apiculturii, a albinelor şi natura înconjurătoare?

– Este o legătură fără de care cred că n-am exista. Chiar Einstein spunea, la un moment dat, evaluând ce înseamnă albina pentru umanitate, mediu şi pentru viaţa propriu-zisă pe Terra, că dacă albinele ar dispărea, într-un timp foarte scurt nu ar mai fi nici viaţă pe pământ. Şi asta pentru că albinele sunt principalii polenizatori ai atâtor sute de mii de specii vegetale. Plantele nu ar mai exista, animalele nu ar mai avea cu ce să se hrănească, iar noi, fiind omnivori, nu am mai avea ce să consumăm.

Stupul, izvor nesecat de produse

– Atunci când vorbim despre stupi şi albine suntem tentaţi să le asociem cu un singur produs, şi anume mierea.

– Adevărul este că omul a descoperit şi celelalte resurse din stup şi eu le-aş încadra în două categorii dacă vreţi: produsele aduse din natură de albină, şi aici mă refer la nectarul transformat în miere, apoi polenul cules de pe flori şi propolisul ce reprezintă răşinile adunate de albină în scop sanitar de pe ramuri, muguri şi lăstari ai plantelor pentru a realiza asepsia stupului. Sunt însă şi produse fabricate în stup: este vorba de lăptişorul de matcă, secreţie glandulară în urma consumului polenului din natură, de veninul care reprezintă principala substanţă de apărare a albinei ca individ, dar şi de protecţie împotriva invadatorilor. Şi apoi mai avem un alt produs de secreţie care este ceara, cu multiplele ei utilizări.

Şi ar mai fi ceva: însuşi organismul albinei, şi anume larvele de trântor aflate într-un anumit stadiu de dezvoltare, redescoperite de vestitul apicultor Nicolae Ilieşu şi apreciate în special pentru bogăţia în substanţe nutritive, elemente extrem de necesare organismului uman. Acest puiet poate fi folosit ca armă biologică în combaterea unei afecţiuni grave a albinelor, varooza, dar poate reprezenta şi o bază pentru suplimente nutritive sau de medicamente pentru oameni, apilarnilul de care s-a tot vorbit. Iată deci că stupul ne oferă o paletă extrem de bogată de produse.

O sursă uimitoare de beneficii pentru sănătate

– Dar până la urmă ar putea fi tratată orice boală prin apiterapie?

– Fiecare dintre aceste produse are un rol bine definit pentru organismul uman, şi dacă vreţi să facem o trecere în revistă a beneficiilor aduse de albină, să începem atunci cu mierea care este un aliment energetic, dinamizant prin excelenţă şi care asigură o creştere staturo-ponderală armonioasă a copilului. Ei bine, mierea mai este cunoscută şi pentru acţiunea sa laxativă precum şi cea de protecţie hepatică, refacerea în aceste situaţii fiind absolut uimitoare.

În plus, şi diabeticii au voie să mănânce într-o anumită limită o linguriţă-două de miere de salcâm. Mergem mai departe la polenul recoltat de albine. El este, dacă vreţi, unul dintre cele mai uimitoare alimente ca sursă naturală de antioxidanţi. Doamne, şi câte alte boli previn sau vindecă albinele!

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

֩ Comentarii