Imprimati articolul

Un alt DUŞMAN al rumegătoarelor: GĂLBEAZA MICĂ!

Deparazitarea animalelor

Deparazitarea animalelor de interes economic este o acţiune ce se impune atât din punctul de vedere al sănătăţii acestora, cât şi din punct de vedere economic.  Când vorbim de sănătate, nu facem o referire strictă doar la starea de sănătate a animalelor ci, implicit, şi la cea a omului, deoarece acesta, prin consumul de produse provenite de la animalele parazitate, se poate îmbolnăvi, devenind fie gazdă definitivă, fie intermediară în ciclul evolutiv al paraziţilor. Mai mult, din punct de vedere economic, animalele parazitate nu vor reuşi să realizeze performanţele productive stabilite sau pot muri în lipsa tratamentului corespunzător.

Ficatul, o delicatesă pentru „gălbeaza mică“!

Cunoscută sub denumirea de „gălbeaza mică“, dicrocelioza este o boală parazitară care afectează ficatul şi care are o evoluţie îndelungată, fiind frecvent întâlnită la rumegătoare. Boala este produsă de Dicrocoelium lanceolatum, un parazit care, în forma adultă, trăieşte în canalele biliare ale oii, vacii, caprei, dar şi ale omului, hrănindu-se cu bila. Paraziţii elimină ouă, care, împreună cu bila, ajung în intestin, de unde, odată cu fecalele gazdei, sunt eliminate în mediul exterior.

Gazdele parazitului

Parazitul are două gazde intermediare, prima fiind melcii, gastropodele, din corpul cărora se elimină cercarii ce ajung în sol sau pe plante. Consumaţi de către furnici, a doua gazdă intermediară, cercarii, se transformă în metacercari. Aceştia se pot localiza la nivelul sistemului nervos al furnicilor care vor rămâne paralizate pe plante, în timpul nopţii.  În cazul în care gazdele definitive - oaia, vaca sau capra – ingeră, odată cu iarba, şi furnicile parazitate, acestea se infectează cu parazitul. În aproximativ 7 zile de la invazie, în canalele biliare ale ficatului animalului se formează parazitul adult.

Semnele bolii

În general, dicrocelioza nu se manifestă prin semne clinice caracteristice. Semne de slăbire, umflături submandibulare şi subicter apar în infestaţiile masive. Dacă dicrocelioza este asociată cu fascioloza, o altă boală parazitară ce afectează rumegătoarele, semnele clinice sunt mult mai evidente şi drastice, precum slăbirea exagerată, icter şi anemie.
Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul se pune pe baza examenului microscopic al fecalelor sau prin examen necropsic.     La deschiderea carcaselor de rumegătoare se observă ficatul, care la tineret prezintă traiecte albicioase. La adulţi, ficatul va prezenta dimensiuni reduse, cu canalele biliare mărite, dilatate şi îngroşate. Secţionarea ficatului va evidenţia paraziţii.

Tratamentul

Tratamentul dicroceliozei constă în administrarea de produse antiparazitare precum Rombendazol 2,5% şi Rombendazol 10% pe bază de albendazol, un enterocid cu spectru larg şi toxicitate redusă.

De asemenea, se mai recomandă şi Rombendazol Plus care, pe lângă albenmdazol, conţine şi levamisol cu bogată acţiune antiparazitară şi efect imuostimulator nespecific.  Un alt produs care acţionează asupra paraziţilor gastrointestinali este ROMAVERMECTIN B1 PLUS pe bază de avermectină B1, un antibiotic care acţionează prin întreruperea activităţii metabolice a paraziţilor, respectiv a trematodelor.

Pentru reducerea impactului stresor asupra organismului animalelor, se recomandă administrarea de hepatoprotectoare, precum Hepatoprotect, pulbere hidrosolubilă, dar şi a Complexului Polivitaminic Buvabil, a cărui compoziţie echilibrată asigură stimularea organismului şi creşterea rezistenţei acestuia la factorii infecţioşi. De asemenea, pentru a preveni apariţia şi răspândirea bolii, se recomandă efectuarea de tratamente primăvara şi toamna, dar şi igienizarea păşunilor în vederea întreruperii ciclului evolutiv al parazitului.

Dr. med. vet. Elena Dragostin SC ROMVAC COMPANY SA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

֩ Comentarii