Imprimati articolul

Trandafirul sălbatic, un medicament din negura vremurilor

Despre proprietăţile vindecătoare ale arbustului Rosa Canina sau măceşele, cum i se spune în popor, s-a scris încă de pe vremea romanilor, atunci când medicina nu era atât de evoluată ca acum. Dar cu adevărat apreciate au fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă în care medica­men­tele nu mai ajungeau pentru fiecare bolnav.

Atunci fiecare tufă, care astăzi creşte neglijent, era valorificată în siropuri şi în ceaiuri medicinale. Acestea erau administrate bolnavilor cu infecţii grave sau copiilor ce sufereau de avitaminoză. Se spune că în aceea perioadă măceşele au salvat foarte multe vieţi. Dar chiar şi astăzi, în condiţiile în care medicina a cunoscut o evoluţie serioasă, aceste fructe mici se dovedesc a fi doze de sănătate.

Ce putem obţine din măceşe

Pentru cei care vor să încerce tratamentele naturiste cu produsele obţinute din măceşe este foarte simplu să găsească acest arbust care creşte aproape pretutindeni. Probabil că de multe ori v-aţi bucurat de frumuseţea lui efemeră fără să bănuiţi ce proprietăţi tămăduitoare poate avea.

Măceşele pot fi culese în primele luni de toamnă, atunci când dobândesc o culoarea roşie intensă. Pentru a se usca în condiţii cât mai bune, este de preferat să alegeţi locuri ferite de umezeală, un pic întunecoase, în aşa fel încât fructele să nu se atingă între ele. După o perioadă de trei săptămâni, pulpa măceşelor poate fi desfăcută în vederea preparării.

Pentru a obţine sirop din măceşe este nevoie să puneţi peste 800 de pulbere fără sâmburi în apă clocotită. Acest amestec se lasă la macerat aproximativ 12 zile. Odată scurs acest timp, puneţi 500 g de zahăr brun, iar amestecul îl puteţi pune pe foc, dar fără a fi clocotit, după care poate fi pus în borcane sterilizate.

Acest preparat este folosit în cazul copiilor care suferă de debilitate şi anemie. Este recomandată o cură de 60 de zile, cu o pauză de 20 de zile. În perioada de cură se pot administra 3-4 linguriţe de sirop. Produsul este foarte bogat în vitamina C, în fier, magneziu şi în vitamine din complexul B şi poate crea poftă de mâncare, previne o serie de boli infecţioase şi ajută la dezvoltarea sistemului nervos.

În cazul unei circulaţii periferice deficitare se face o cură de 60 de zile cu sirop de măceşe, din care se iau câte 3-4 linguri pe zi. Pulpa măceşelor conţin substanţe ce întăresc pereţii vaselor de sânge, reducând fragilitatea capilară.

Infuzia presupune punerea a 3-6 linguri de pulbere de măceşe într-un sfert de litru de apă. Acestea se lasă la macerat până la 10 ore, după care se filtrează. Resturile plantei care rămân după filtrare se mai pun pentru 2 minute la fiert, după care se lasă la răcit. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ jumătate de litru de infuzie combinată, care se administrează pe parcursul zilei.

Bolile ce pot fi tratate

Printre bolile importante pe care măceşele le pot vindeca se numără şi infecţiile respiratorii. Măceşele au capacitatea de întări sistemul imunitar al epiteliilor respiratorii, acţionând ca un sistem de filtrare a microorganismelor infecţioase.

Pentru bolile de inimă se pot face cure cu pulbere de măceşe, perioadă în care se consumă 5-6 linguriţe pe zi pe stomacul gol. Vitaminele pe care le conţin acestea ajută aparatul cardiovascular să se adapteze condiţiilor de stres şi previn hipertensiunea arterială.

Pentru tratarea reumatismului sunt recomandate curele cu infuzii din măceşe. Acestea conţin o adevărată colecţie de substanţe antiinflamatoare, care împiedică degradarea cartilagiilor din articulaţii, ajută la menţinerea elasticităţii membrelor şi a coloanei vertebrale, cresc rezistenţa organismului la frig.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii