Imprimati articolul

Trăim cum votăm!

Cel puţin de neînţeles acest început de veac în România.
Fiecare nou an adaugă motive de mirare împătimind prostia ca unica formă de rezistenţă.
Fericiţi aşadar cei săraci cu duhul fiindcă se vede cu ochiul liber – şi mai cu seamă se simte – că a lor e împă­răţia şi puterea.

Era atomului, a creierelor electronice, a călătoriilor julverniene dincolo de limitele cunoaşterii umane îşi adaugă, în replică, precum în baie­rele unei cobiliţe, întunecimea minţii şi infinita prostie a celor mai numeroşi dintre cei aleşi să decidă.
Nu ştiu cum ne-o facem, dar mai mereu ne prăbuşim în abisul minţilor bolnave.
Sigur – trăim cum am votat, iar România anului electoral în care abia am intrat va arăta precum votul pe care îl vom arunca în urnă.

Cel mai de seamă, cel mai important act cetăţenesc la români  a devenit prilej de băşcălie. Un termen neaoş ce vrea să însemne a lua în râs viaţa însăşi.
Prin urmare, în schimbul unui pachet de mălai ori a unei găleţi de plastic, vindem ţara unor „burtă-verde“, fără să ne pese că în fapt pământul acesta este al copiilor şi copiilor copiilor noştri.

Când treburile ţării sleiesc precum apa stătută într-o mlaştină părăsită românul începe să înjure.
Cineva a băgat chiar de seamă că avem cel mai colorat repertoriu când e vorba despre sudalme.
Ei bine, dar vorba lui Tănase – „şi cu asta ce-am făcut“?
2012 va fi, ni se promite, o culme a înţelepciunii guvernamentale şi chiverniselii economice întru scoaterea carului la drum drept.

Am înţepenit, drept urmare, creşterile salariale, s-au diminuat pensiile, fiindcă cei cu pâinea şi cuţitul au aruncat la coşul de gunoi o lege şi-aşa mult prea strâmbă, s-au limitat cheltuielile în sănătate şi cultură, agriculturii i s-au mai ciupit ceva fonduri fiindcă tot va fi secetă – ce mai, una peste alta, ca să nu risipim bruma de confort din odaie, am tăiat coada pisicii.

Mai cu noroc sunt decidenţii fiindcă – vorba lui Stalin – nu contează cine hotărăşte, ci totdeauna doar ce împarte. 

Şi, după vorba românească, cine-mparte, parte-şi face.
După toate acestea însă nimic despre dezvoltarea economică, despre pistoanele ce trebuie puse în mişcare - fiindcă altfel, de unde nu e ce poţi să dai?

La început am gândit că e vorba despre calcule anume făcute ori poate despre o ură viscerală împotriva progresului.

În cele din urmă am înţeles însă că întreaga politică nu are drept temelie decât ignoranţa şi prostia.
Cum să-ţi explici altfel privatizări spoliatoare pentru ţară, pământ vândut străinilor fără măsuri asigu­ratorii că acesta va şi produce, apoi întregul sistem mafiot în care bruma de venituri ale ţării este tocată întru folosul clientelei politice?

Vorbim despre alegeri comasate, despre parlament unicameral, deşi luaţi seama la cum sunt aprobate cele mai numeroase şi cele mai importante norme legale – doar prin asumarea răspunderii guvernamentale.

Atunci pentru ce şi cei 300 de parlamentari din viitor, de vreme ce oricum legile se fac şi se aprobă întru cu totul altă parte?

Cum se cheltuiesc împrumuturile de miliarde de euro contractate cu nesăbuinţă şi în totală discreţie – ghiciţi dumneavoastră.
Ce-i de făcut?
Mă întreb şi vă întreb.
Răspunsul nimerit la întrebare, cred, l-am aflat din gura unui ţăran mintos. Un ardelean de viţă veche.
„Domnule, mi-a replicat el, cine nu-şi iubeşte ţara şi pe oamenii ei acela n-are cum păstori. Păi vine la noi domnul acela, englezul – prinţul Charles - şi ne feliceşte pentru ce cultură şi ce fel de oameni de omenie suntem. Acela e bun de preşedinte!“
Cu miez spusa! Ce ziceţi?
L-aţi vota pe Charles!

Gheorghe Verman
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2012

֩ Comentarii