Imprimati articolul

TERRA, ca un cazan care dă în fierbere

Discuţia pe această temă cu profesor dr. ing. ION TONCEA, şeful Centrului agroecologic de cercetare, inovare şi transfer tehnologic din cadrul INCDA Fundulea, nu lasă să se înţeleagă că omenirea se află în faţa unui dezastru. Deşi previziunile până în anul 2100 vorbesc despre faptul că „nu vom scăpa de încălzirea globală“, stă la îndemâna oamenilor de ştiinţă să elaboreze noi modele de convieţuire în cadrul cărora agricultura şi alimentaţia vor cunoaşte mutaţii fundamentale.

Din păcate noi, românii, în loc să înfruntăm schimbările ce par a se produce în mod inevitabil, ne lamentăm şi facem caz de acest lucru, mai ales în talk-show-uri penibile. Dar să ascultăm ce spune profesorul Toncea.

Un prim motiv de îngrijorare

– Încălzirea globală şi efectul de seră sunt două noţiuni care îngrijorează pe toată lumea. Cum reacţionăm noi, românii, în faţa lor?

– În acest moment nu avem niciun studiu naţional făcut riguros. Cele mai multe sunt realizate în străinătate. Din curiozitate m-am uitat pe lista personalităţilor care au alcătuit astfel de lucrări şi n-am găsit niciun nume din România, deşi am evidenţa aproape a tuturor studiilor cu această tematică: „Agricultura şi schimbările climatice!“ Vă pot spune doar că agricultura românească are o contribuţie mai mică decât media celorlalte ţări. Dar acest lucru înseamnă că avem şi producţii mai mici decât alte state. Agricultura este singura ramură economică ce poate reduce şi chiar elimina emisia de gaze. Industria, transporturile (mari producători de gaze cu efect de seră) nu au această capacitate.

– Agricultura deci. În ce se materializează acest potenţial?

– Mă refer în special la agricultura ecologică, prin interdicţia folosirii îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor de sinteză. Acest tip de agricultură garantează starea de sănătate a vieţii pe Terra. Deci energia din gazele emise în procesul de producere a acestora se elimină de la început.

Are avantajul că înlocuim aceste produse chimice cu rotaţii lungi în care intră obligatoriu leguminoasele, îngrăşăminte organice şi cu „pesticide“ ecologice. În agricultura ecologică se interzice fertilizarea terenurilor cu gunoi proaspăt, dar se admite fertilizarea cu gunoi semifermentat şi, mai ales, cu compost. În America de Nord şi de Sud se practică la un nivel foarte mare sistemele conservative de cultivare a terenurilor.

Este posibil să facem şi noi aşa ceva. O altă idee asupra căreia ne concentrăm este înlocuirea combustibililor tradiţionali cu biocombustibili. Reducerea încărcăturii de animale pe unitatea de suprafaţă, schimbarea dietei animalelor folosind furaje fibroase şi cu un conţinut mai mic de proteină, precum şi creşterea activităţii biologice a microorganismelor aerobe din sol sunt alte măsuri care asigură protejarea mediului şi calitatea produselor.

Bogaţi, dar flămânzi

– Domnule profesor, vă rog să vorbiţi despre particularităţile României în contextul schimbărilor climatice şi a tot ce urmează acestora.

– Reţineţi că avem aproape 15 milioane de hectare în sistem agricol. Suntem o ţară cu o bogăţie agricolă atât de mare, încât ne putem permite să flămânzim din cauza prostiei.

Avem o suprafaţă de terenuri forestiere destul de mare, iar în judeţele Dobrogea şi Tulcea sunt suprafeţe mari ocupate de bălţi şi ape. În ceea ce priveşte potenţialul de emisie de gaze cu efect de seră, vă rog să aveţi în vedere următorii indicatori din anul 2007: o încărcătură de 54 ha teren agricol pe tractor şi 41 kg/ha de îngrăşăminte chimice.

A scăzut cantitatea de îngrăşăminte, a scăzut şi producţia. 41 kg (N+P+K), pentru că aceste doze înseamnă aproape nimic faţă de nevoile pe care le au culturile de productivitate mare. De asemenea, în agricultură lucrează 31% din populaţia activă a ţării, iar aceasta adeseori nu-şi poate asigura autoconsumul.

Restul, de 70%, reprezintă categoria de care trebuie să se intereseze Guvernul şi politicienii, care…

În concluzie: agricultura ecologică are cel mai mic impact asupra încălzirii globale şi cel mai mare potenţial de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii