Imprimati articolul

Tendinţe noi în creşterea taurinelor

Revenirea la echilibrul eficient

– Domnule director, în ultima vreme tot mai mulţi fermieri îşi îndreaptă atenţia spre exploatarea raselor de carne. Cum puteţi explica această tendinţă?

– Explicaţia ţine, în mare măsură, de aspectele productive. Sunt foarte puţini cei care ştiu că producţia de carne este deficitară. Fireşte că primul lucru la care se gândeşte un om din afara zootehniei şi ale cărui cunoştinţe în domeniu sunt limitate este că orientarea spre rasele de carne va periclita viitorul vacilor de lapte. Nimic mai greşit. Atât timp cât se va păstra un echilibru între adoptarea tehnologiilor de creştere a raselor pentru carne şi tehnologiile actuale de creştere a vacilor pentru lapte nu va fi niciun pericol pentru cele din urmă. În prezent, în Uniunea Europeană oferta de lapte depăşeşte cererea, astfel că 17% din producţia totală de lapte reprezintă un surplus. În schimb, producţia de carne are un deficit anual de 500.000 de tone, procent care creşte cu fiecare an.

Aceste statistici justifică în mare măsură noile preocupări ale fermierilor din sectorul zootehnic. În România, spre exemplu, sunt aproximativ 800.000 de vaci şi viţele care nu se încadrează în cota de lapte.

– În ce măsură se resimte această orientare în rândul fermierilor români?

– Tehnologiile de creştere a raselor pentru carne sunt relativ noi în ţara noastră, iar pentru a asigura dezvoltarea unui astfel de sector este necesar să le implementăm.

Teoretic, practicarea acestui sistem de exploatare a raselor pentru carne poate fi un succes. Este mai dificil însă dacă ne raportăm la aspectele financiare. Doar dispunând de un sprijin pecuniar, aceste activităţi, printre ale căror obiective să fie şi asigurarea siguranţei alimentare a populaţiei, pot fi menţinute şi extinse.

Semnalul este încurajator

– Există în ţara noastră factori ce favorizează implementarea acestor tehnologii?

– În România există resurse naturale de producţie care facilitează adoptarea lor.

Cu o încărcătură de 11,7 vaci/100 ha (faţă de 22,0 vaci/100 ha în anul 1990 şi 50-80 vaci/100 ha în ţări cu zootehnie performantă, putem să ne încadrăm într-o cotă acceptabilă de poluare şi să respectăm codul bunelor practici agricole.

Şi acesta este doar un aspect. Atât structura de rasă, cât şi zonarea lor ne permit să facem aceste schimbări. Cu 65-70% rase mixte, Bălţată, Brună, Pinzgău şi 30-35% rase de lapte Friză, rase bine aclimatizate şi adaptate condiţiilor de întreţinere, putem răspunde noilor cerinţe ale pieţei în condiţiile valorificării resurselor naturale disponibile.

Potenţialul este mare; cum îl putem valorifica?

– În ce măsură putem valorifica acest potenţial?

– Pentru început, trebuie elaborată o strategie naţională a producţie de carne, care să vizeze valorificarea structurii de rasă cu tehnologii potrivite raselor existente.

Este foarte important ca fermierul care se angajează să crească rase pentru carne să aibă cunoştinţe bine definite despre cerinţele tehnologice. În principiu, orice rasă de taurine, fie de lapte, mixtă sau de carne, poate fi utilizată în producerea de viţei destinaţi îngrăşării.

Valorificarea structurii de rasă autohtonă nu exclude nici introducerea de rase specializate, dar schimbarea cu rase de carne nu asigură neapărat evoluţia producţiei de carne. În producerea cărnii de bovine, viţeii reprezintă sursa principală a efectivelor destinate îngrăşării.

Una dintre modalităţile prin care pot fi introduse noile tehnologii în fermele de vaci presupune continuarea tehnologiilor producţiei de lapte, timp în care o parte a efectivului de vaci poate fi însămânţat cu material genetic provenit de la rasele mixte sau de carne. Aceasta reprezintă o schemă prin care pot fi aplicate tehnologiile de obţinere a viţeilor destinaţi îngrăşării.

Dacă vrem, după acest proces putem diminua producţia de lapte, dar asta presupune ca viţeii să fie alăptaţi de vaci. Astfel, întreaga producţie de lapte este consumată prin alăptat.

Toate acestea, coroborate cu susţinerea financiară, vor ajuta la menţinerea efectivelor de bovine, la valorificarea rezervei de biomasă regenerabilă, vor asigura atât fertilitatea solului, cât şi eficienţa economică a fermelor specializate.

– Au fost testate aceste tehnologii pe rasele autohtone?

– În ţara noastră există suficiente experimentări ale acestei tehnologii. Aproximativ 300 de vaci doici cu rasă maternă Bălţată au fost încrucişate cu tauri din rasele Charolaise, Piemonteză, Romagnola, Limousin, Angus, Hereford, Blondă de Aq. Rezultatele au evidenţiat că există o bună şansă de valorificare a resurselor naturale, dar că întreţinerea vacii trebuie susţinută financiar prin programe de stat. Din vânzarea unui viţel de cca 250 kg nu pot fi acoperite cheltuielile de întreţinere şi exploatare a viţelului şi a mamei lui.

Carnea, principala prioritate

– Sunt şanse reale ca producţia de carne din ţara noastră să cunoască o evoluţie semnificativă?

– Sunt perspective pentru acest domeniu, dar trebuie să avem în vedere utilizarea intensivă a raselor tradiţionale şi să fim foarte atenţi atunci când facem încrucişări industriale. Pe acelaşi principiu merg, de altfel, şi ţările cu aceeaşi structură de rasă ca în România.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii