Imprimati articolul

Tehnologia de îngrăşare a ovinelor adulte

Din această categorie fac parte berbecii proveniţi din reformă, precum şi batalii care au fost exploataţi timp de unul sau mai mulţi ani pentru producţia de lână. Aceste animale aparţin unor rase diferite, prezintă o stare de întreţinere slabă şi mase corporale variabile. În perioada de toamnă, mulţi crescători valorifică ovinele reformate, fără  a face o recondiţionare a acestora. Asta înseamnă o pierdere economică, deoarece în această perioadă starea de întreţinere a animalelor este mediocră, carcasele obţinute după sacrificare având o calitate inferioară.

Care este raţiunea recondiţionării?

Prin acest proces se urmăreşte obţinerea creşterii masei corporale a animalelor la sacrificare, precum şi a masei carcaselor, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii carcaselor şi a cărnii sub aspectul comformaţiei carcasei, frăgezimii, gustului, aromei şi suculenţei. Mirosul amoniacal poate fi atenuat sau chiar înlăturat prin administrarea de concentrate bogate în proteină şi săruri minerale o perioadă de cel puţin o lună înainte de sacrificare.

La îmbunătăţirea însuşirilor de calitate a cărnii contribuie componentele tuturor ţesuturilor, iar acumularea de masă se realizează prin sporirea volumului ţesutului muscular şi a celui adipos. Ţesutul muscular sporeşte pe baza creşterii în volum a sarcoplasmei, iar ţesutul adipos se depune atât perifibrilar, perifascicular, cât şi ca grăsime mezenterică, renală şi subcutană. Cu cât grăsimea este mai uniform repartizată şi în cantitate mai moderată, cu atât valoarea comercială a carcasei este mai mare. Cele mai optime rezultate se obţin prin aplicarea îngrăşării ovinelor adulte pe o perioadă de 50-60 de zile.

Condiţii necesare

La ovinele cu dezvoltare corporală mijlocie, cum sunt majoritatea ovinelor din ţara noastră, pe parcursul recondiţionării, care se poate face atât în adăpost cât şi pe păşune cu finisare în adăpost, se realizează o acumulare zilnică de masă corporală de 100-140 g, cu un consum specific de 7-9 U.N., acumularea totală de masă fiind de 9-11 kg. Calitatea carcaselor se îmbunătăţeşte de asemenea, realizându-se un plus de 1-2 clase.

Pentru îngrăşarea ovinelor adulte, acestea se lotizează pe sexe şi stare de întreţinere. Exploatarea se face fie în adăposturi de tip tronson, compartimentate în boxe de 6 x 4 m, 50-60 capete în lot la o densitate de 2-2,2 capete/m2, fie în adăposturi pentru ovine de reproducţie, care în timpul verii rămân libere datorită păşunatului.

Etapele tehnologiei

Îngrăşarea se desfăşoară în două faze. Prima fază durează două săptămâni, în care se realizează refacerea organismului. A doua fază durează 4-6 săptămâni, din care ultimele două săptămâni sunt considerate subfază de finisare. Prelungirea acestei faze duce la depunerea de grăsime în cantitate mare, ceea ce face ca şi consumul specific să fie crescut, putând ajunge la peste 8 U.N., ceea ce duce la scăderea economicităţii îngrăşării.

În prima fază se administrează raţii cu un conţinut proteic ridicat de 90-95 g proteină digestibilă/ unitate nutritivă, iar in faza a II-a nivelul proteic scade la 70-75 g P.D./U.N. Sortimentele de furaje de bază sunt reprezentate de fibroase, suculente şi concentrate, iar sarea se va asigura la discreţie sub formă de bulgări. O atenţie deosebită se cere în cazul adăpatului, care se va face de trei ori pe zi sau se asigură la discreţie cu adăpători cu nivel constant.

Prof. Stelian DĂRĂBAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2010

֩ Comentarii