Imprimati articolul

Strigătul credinţei străbune

Oricât de mult s-ar supăra praho­venii mei, mă văd obligată să spun că, pe vremea comunismului, ei dădeau dovadă de mai multă credinţă decât acum. Din motive pe care nu doresc să le dezvolt, sătenii par a se îndepărta de biserică şi preot pe măsură ce înaintăm în timp. Acel templu al credinţei, biserica, se îndreaptă spre o direcţie ce duce la disperare. Oamenii cu credinţă în Dumnezeu încep să-şi pună întrebări la care nu găsesc răspuns la această situaţie ciudată: de ce această alienare faţă de biserica ortodoxă? Un răspuns ar putea da o analiză a Patriarhiei în mediul rural, unde biserica ortodoxă pierde teren în faţa celorlalte culte.

Sfinţii, motiv de gâlceavă într-o comună prahoveană

Poate părea hilar ca biserica şi sfinţii la care se închină unii dintre noi să stârnească patimi atât de teribile, să ducă la violenţă, să incite oamenii la agresiuni verbale şi fizice. Şi, totuşi, astăzi nimic nu mai e imposibil. Iată că într-o comună prahoveană s-a ajuns şi la asta: o femeie a fost bătută de vecini pentru că se duce prea des la biserică.

Mai bine bisericoasă decât păcătoasă

Maria Alexe şi Viorica Matei sunt vecine de mulţi ani în comuna prahoveană Târgşorul Vechi. O vreme, cele două femei au trăit în pace şi armonie. Se împrumutau una la alta de zahăr şi ulei, mai stăteau la o şuetă în poarta casei vreuneia dintre ele, se mai ajutau la cărat porumbul tocmai cules şi adus din câmp în porumbare. Dar, în timp, relaţia s-a deteriorat. Cele două femei au găsit prilej de harţă din foarte multe motive hilare...

Corecţie barbară

Numai că, de Sfântul Ilie, lucrurile au degenerat, din tensionate cum erau, în penibile: Viorica Matei i-a strigat Mariei Alexe, peste gard, că se duce prea des la biserică. În opinia ei, „niciun om normal nu se duce să se închine la toţi sfinţii şi la toate icoanele din toate bisericile. Nu vezi că nu eşti sănătoasă?“ Din curtea ei, cealaltă a ripostat: „Mai bine bisericoasă ca mine, decât păcătoasă ca tine. Eu nu fac niciun rău că mă duc la biserică.“

A mai trecut cam la un pătrar de ceas de la izbucnirea celor două. Maria Alexe se afla la poartă, ferindu-se să facă orice treabă, de frica năbădăiosului Sfânt Ilie, care, numai ce se înfurie, că şi trimite hoarde de tunete şi fulgere către pământ. Fiul vecinei, Paul Matei, a apărut de pe uliţă şi s-a înfoiat la femeie: „Bisericoaso! Tu, asta care te duci la sfinţi şi la biserică, ia stai aşa să te aranjez eu!“ A pornit ca taurul furios, s-a năpustit după ea şi a început s-o ia la bătaie. Femeia s-a dus şi a anunţat poliţia, apoi a scos certificat medical.

„Să fie pedepsit!“

Din clipa aceea, birocraţia evidentă de la noi a început să-şi spună cuvântul. Maria Alexe a fost chemată la poliţie să dea declaraţie. „Dar de ce să mai dau declaraţie, spune femeia, dacă am făcut plângere şi am arătat acolo tot ce trebuia? Asta e o mişculaţie ca să fie scăpat agresorul de răspundere. Apoi m-am dus la Ploieşti, să mă plâng acolo şi la Parchet. Cei de la Parchet m-au trimis la judecătorie, de aici înapoi la Parchet. Nu vreau decât să fie pedepsit inculpatul. Să i se facă dosar penal şi să-mi dea daune materiale şi morale. Aşa e corect.“

„De ce vrea pedeapsă?“

Pe de altă parte, familia Matei comentează: „Şi mai zice că e credincioasă şi cinstită, că se duce la biserică şi se închină la toate icoanele. Păi dacă era aşa, nu ţinea cu dinţii să facă rău băiatului. Era iertătoare şi bună, nu voia bani şi tinichea de coadă. De ce vrea, ca o habotnică ce e, pedeapsă?“ Cert este doar faptul că cele două vecine nu vor să găsească o cale de împăcare. Şi totul a pornit de la biserică şi de la sfinţi...

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii