Dezvoltarea raționala a sectorului de creștere a animalelor și, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acțiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populației umane împotriva maladiilor și infecțiilor, direct sau indirect transmisibile între animale și de la animale la om.

Reglarea permanentă a stării de sănătate la populația animală și umană se asigură prin sistemul imunitar care este un mecanism complex de protejare a organismului față de viruși, bacterii sau alți agenți patogeni.

Sistemul imunitar, care reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de factorii nocivi și de a-i anihila, ajutând organismul să se refacă, are un dublu rol, respectiv de a distruge agenții patogeni, dar și de a depozita toate datele luptei cu aceștia, pentru a găsi forța să intervină în cazul în care același tip de agent patogen îl va reataca.

Sistemul imunitar la animale poate fi slăbit prin:

• nerespectarea normelor tehnologice de creștere și exploatare a speciilor și categoriilor de animale, respectiv condiții optime de biosecuritate, adăpostire, microclimat, zooigienă, furajare, adăpare, exploatare etc.;
• prin stres, cu referire la respectarea condițiilor de confort, de transport, odihnă, lipsa companiei animalelor din aceeași specie, cruzime sau tratament care pot să le provoace suferințe psihice;
• folosirea excesivă a medicamentelor, mai ales a antibioticelor, expunerea la poluanții și toxinele din mediu, pesticidele și aditivii din sortimentele de furaje administrate;
• neprezentarea animalelor la data stabilită de medicul veterinar pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare specifice, de prevenire și combatere a bolilor.

Conform specialiștilor din domeniu, există două tipuri de imunitate:

• imunitatea înnăscută sau nespecifică, care reprezintă zestrea primită de la părinți, fiind prima linie de apărare a organismului și care nu poate fi influențată pe durata vieții;
• imunitatea dobândită sau specifică, care poate fi modelată prin vaccinare și prin condiții de viață corespunzătoare.

În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile infecțioase sunt tot mai imprevizibile, fiind datorate în special unor tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și zona lanțului alimentar, cu influență economică semnificativă.

În cadrul strategiilor şi a programelor stabilite pe diferite perioade de serviciile sanitare veterinare centrale şi județene, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice și sălbatice, a corelației dintre bolile animalelor și transmiterea acestora la om, precum și pentru asigurarea sănătății publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se au în considerare frecvența, aria de răspândire și evoluția lor în rândul populațiilor de animale și umane, implicarea în calitatea hranei animalelor și a oamenilor, consecințele posibile pe plan social și economic.

În context, o modalitate vitală de a preveni, de a produce o barieră sau de a opri evoluția unei boli o constituie vaccinarea profilactică sau de necesitate a animalelor, activitate care reprezintă un act medical, în responsabilitatea medicului veterinar, argumentat de faptul că acesta este prezent în diferite sisteme și unități de specialitate:

• monitorizează și examinează starea de sănătate a animalelor, elaborează un program de sănătate specific, stabilește și avizează când, pentru ce boală și ce categorie de animale se vaccinează, precum și calitatea și eficiența vaccinului propus a fi administrat;
• prescrie și eliberează documente de examinare, diagnosticare, planuri de sănătate, recomandări, prescripția medicamentelor și a vaccinurilor, exclusiv;
• medicii veterinari sunt instruiți referitor la aspectele tehnice de vaccinare, de depozitare, păstrare corectă (respectarea lanțului de frig), modul de administrare, întocmirea și păstrarea evidenței pentru imunizarea optimă a animalelor;
• monitorizează și înregistrează reacțiile post vaccinale, eficacitatea sau lipsa eficacității vaccinului;
• certifică oficial și garantează starea de sănătate a animalului și faptul că este liber de anumite boli notificabile;
• este împuternicit de stat (statul, prin lege, fiind responsabil pentru controlul bolilor) ca răspunzător prin competență și experiență profesională pentru promovarea și implementarea programelor naționale de prevenire și combatere a bolilor;
• stabilește necesarul de produse biologice, în baza optimizării numărului de doze necesare pentru efectuarea vaccinărilor obligatorii și de necesitate, pentru eficiența utilizării acestora, dar și pentru folosirea corespunzătoare a fondului de finanțare destinate achiziționării de vaccinuri.

Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare țară;
• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător;
• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

Planificarea și efectuarea operațiunilor de vaccinare a animalelor sunt stabilite prin programul național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranța alimentelor, protecția animalelor și a mediului, aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare și a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale a unui sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenții.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională, având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Dezvoltarea rațională a sectorului de creștere a animalelor și, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acțiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populației umane împotriva maladiilor și infecțiilor, direct sau indirect transmisibile între animale și de la animale la om.

Reglarea permanentă a stării de sănătate la populația animală și umană se asigură prin sistemul imunitar care este un mecanism complex de protejare a organismului față de viruși, bacterii, sau alți agenți patogeni.

Sistemul imunitar, care reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de factorii nocivi și de a-i anihila, ajutând organismul să se refacă, are un dublu rol, respectiv de a distruge agenții patogeni, dar și de a depozita toate datele luptei cu aceștia, pentru a găsi forța să intervină în cazul în care același tip de agent patogen îl va reataca.

Sistemul imunitar la animale poate fi slăbit prin:

• nerespectarea normelor tehnologice de creștere și exploatare a speciilor și categoriilor de animale, respectiv condiții optime de biosecuritate, adăpostire, microclimat, zooigienă, furajare, adăpare, exploatare etc.;
• prin stres, cu referire la respectarea condițiilor de confort, de transport, odihnă, lipsa companiei animalelor din aceeași specie, cruzime sau tratament care pot să le provoace suferințe psihice;
• folosirea excesivă a medicamentelor, mai ales a antibioticelor, expunerea la poluanții și toxinele din mediu, pesticidele și aditivii din sortimentele de furaje administrate;
• neprezentarea animalelor la data stabilită de medicul veterinar pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare specifice, de prevenire și combatere a bolilor.

Conform specialiștilor din domeniu, există două tipuri de imunitate:

• imunitatea înnăscută sau nespecifică, care reprezintă zestrea primită de la părinți, fiind prima linie de apărare a organismului și care nu poate fi influențată pe durata vieții;
• imunitatea dobândită sau specifică, care poate fi modelată prin vaccinare și prin condiții de viață corespunzătoare.

În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile infecțioase sunt tot mai imprevizibile, fiind cauzate în special de unele tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și din zona lanțului alimentar cu influență economică semnificativă.

În cadrul strategiilor și al programelor stabilite pe diferite perioade, de serviciile sanitare veterinare centrale și județene, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice și sălbatice, a corelației dintre bolile animalelor și transmiterea acestora la om, precum și pentru asigurarea sănătății publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se au în vedere frecvența, aria de răspândire și evoluția lor în rândul populațiilor de animale și umane, implicarea în calitatea hranei animalelor și a oamenilor, consecințele posibile pe plan social și economic.

În context, o modalitate vitală de a preveni, de a produce o barieră sau de a opri evoluția unei boli o constituie vaccinarea profilactică sau de necesitate a animalelor, activitate care reprezintă un act medical, în responsabilitatea medicului veterinar, argumentat de faptul că acesta, este prezent în diferite sisteme și unități de specialitate:

• monitorizează și examinează starea de sănătate a animalelor, elaborează un program de sănătate specific, stabilește și avizează când, pentru ce boală și ce categorie de animale se vaccinează, precum și calitatea și eficiența vaccinului propus a fi administrat;
• prescrie și eliberează documente de examinare, diagnosticare, planuri de sănătate, recomandări, prescripția medicamentelor și a vaccinurilor, exclusiv;
• medicii veterinari sunt instruiți referitor la aspectele tehnice de vaccinare, de depozitare, păstrare corectă (respectarea lanțului de frig), modul de administrare, întocmirea și păstrarea evidenței pentru imunizarea optimă a animalelor;
• monitorizează și înregistrează reacțiile post-vaccinale, eficacitatea sau lipsa eficacității vaccinului;
• certifică oficial și garantează starea de sănătate a animalului și faptul că este liber de anumite boli notificabile;
• este împuternicit de stat (statul prin lege, fiind responsabil pentru controlul bolilor) ca răspunzător prin competență și experiență profesională pentru promovarea și implementarea programelor naționale de prevenire și combatere a bolilor;
• stabilește necesarul de produse biologice, în baza optimizării numărului de doze, necesare pentru efectuarea vaccinărilor obligatorii și de necesitate, pentru eficiența utilizării acestora, dar și pentru folosirea corespunzătoare a fondului de finanțare destinat achiziționări de vaccinuri.

Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare țară;
• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase, ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător;
• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

Planificarea și efectuarea operațiunilor de vaccinare a animalelor este stabilită prin programul național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranța alimentelor, protecția animalelor și a mediului, aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale de sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenții.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.              

Dr. Ioan Viorel Penţea – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

• Vaccinurile, antibioticele și suplimentele pentru animale de companie, cele mai cerute produse în 2020.
• Compania continuă dezvoltarea echipei de specialiști.

Vetro Solutions, companie românească specializată în distribuția de medicamente și servicii medicale veterinare, țintește în 2021 o creștere cu 15% a cifrei de afaceri, generată în principal de segmentul produselor destinate animalelor de companie. În 2020, evoluția businessului a fost influențată semnificativ de cererea tot mai mare de produse dedicate animalelor de companie, tendință care se menține și în acest an, pe fondul pandemiei. Din datele Federației Europene a Producătorilor de Petfood (FEDIAF), în 2019, în România, 46% dintre gospodării aveau cel puțin un câine iar 47% o pisică.

”Pentru 2021, ne propunem o creștere cu 15% a cifrei de afaceri, cu un focus deosebit pe segmentul animalelor de companie. Este clar că atât în Europa cât și în România numărul animalelor de companie este în creștere, ritm accelerat anul trecut și de pandemie. Pe de altă parte, în România crește gradul de conștientizare a nevoilor prietenilor necuvântători - sunt asimilați familiei și li se oferă mai multă grijă, o hrană mai bună, consult de specialitate la medicul veterinar, suplimente etc. Credem că și în 2021 se va menține tendința de creștere manifestată în ultimii ani”, a declarat Dumitru Fodor, fondatorul companiei Vetro Solutions.

Anul trecut, veniturile companiei au fost influențate semnificativ de vânzările de medicamente, hrană și suplimente pentru animale de companie, cele mai vândute produse către cabinete și farmacii veterinare fiind antiparazitarele interne și externe, suplimentele nutriționale - cu precădere cele osteoarticulare, vaccinurile, antibioticele și hrana.

Vetro Solutions, care și-a asumat rolul vector de schimbare al pieței veterinare din România, este preocupat de dezvoltarea continuă a portofoliului de produse astfel că, începând din acest an, a adăugat în lista partenerilor ICF – lider european în piața produselor din aria dermatologiei veterinare și producătorul de suplimente WePharm. Compania comercializează peste 3.500 de produse destinate animalelor de companie și de rentă și oferă servicii și consultanță medicilor veterinari, deservind peste 1.900 de clienți unici.

În acest an, compania continuă investițiile asumate și dezvoltă echipa, pentru consolidarea cotei de piață. Vetro ia în calcul pentru 2021 creșterea cu 25% a numărului de specialiști pentru a asigura funcționarea optimă a tuturor liniilor de business ale companiei. Anul pandemic 2020 a demonstrat, totodată, și necesitatea digitalizării serviciilor din zona veterinară, de aceea procesul început de Vetro în 2020 va continua și în acest an.

”Este un an al consolidării, în care ne concentrăm pe crearea brandului noii unități de producție sub umbrela căruia vom lansa medicamentele proprii dar și pe discuții cu parteneri, pentru fabricarea de medicamente ale altor mărci. Pandemia a evidențiat beneficiile digitalizării de aceea, 2021 va însemna consolidare și în această direcție și continuarea profesionalizării în domeniul medicinei veterinare. Vom continua investițiile începute într-o serie de proiecte precum Digitail – software veterinar, Vet Business Academy – o platformă educațională, precum și în proiectul #EduVetro. Investim și în educația proprietarilor de animale, privind sănătatea companionilor lor, prin platforma Cauta.vet, unde aceștia găsesc informație verificată oferită direct de către medicul veterinar”, a explicat fondatorul companiei. 

Pe fondul restricțiilor și al distanțării sociale impuse de pandemie, pentru a asigura o comunicare continuă cu medicii veterinari, anul trecut, compania a creat un program online de informare pentru medicii veterinari și a lansat #EduVetro - o serie de webinarii gratuite, organizate o dată la două săptămâni, susținute de medici specialiști, practicieni experimentați ai medicinei veterinare. 

”Programul susținut integral de Vetro Solutions a culminat în noiembrie 2020 cu Congresul online #EduVetro care a atras, pe parcursul celor 9 zile de discuții, 19 speakeri români și internaționali, specialiști cu reputație în medicina veterinară și peste 8.000 de participanți online. Audiența evenimentului online ne-a arătat nevoia comunității de a fi la curent cu noutățile și schimbările din domeniu, astfel că vom continua proiectul și în 2021”, a adăugat Coca Cașcaval, Director General Vetro Solutions.

Despre Vetro Solutions:

Prin punerea în funcțiune a liniei de producție de la Iași, compania va deveni, în 2021, al patrulea producător de medicamente generice pentru uz veterinar din România. Vetro țintește dublarea veniturilor în următorii zece ani și are ca obiectiv să devină prima opțiune în preferințele medicilor veterinari, ca urmare a investițiilor pe care le va finaliza și a consolidării strategiei de business.

Dezvoltarea rațională a sectorului de creștere a animalelor şi, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acţiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populaţiei umane împotriva maladiilor şi infecţiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi de la animale la om.

Sistemul imunitar, care reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de factorii nocivi și de a-i anihila, ajutând organismul să se refacă, are un dublu rol, respectiv de a distruge agenții patogeni, dar și de a depozita toate datele luptei cu aceștia pentru a găsi forța să intervină în cazul în care același tip de agent patogen îl va reataca, după cum arată într-un document Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu.

Sistemul imunitar la animale poate fi slăbit prin:

• nerespectarea normelor tehnologice de creștere și exploatare a speciilor și categoriilor de animale, respectiv condiții optime de biosecuritate, adăpostire, microclimat, zooigienă, furajare, adăpare, exploatare etc.;
• prin stres, cu referire la respectarea condițiilor de confort, de transport, odihnă, lipsa companiei animalelor din aceeaşi specie, cruzime sau tratament care pot să le provoace suferinţe psihice;
• folosirea excesivă a medicamentelor, mai ales a antibioticelor, expunerea la poluanții și toxinele din mediu, pesticidele și aditivii din sortimentele de furaje administrate;
• neprezentarea animalelor la data stabilită de medicul veterinar pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare specifice, de prevenire și combatere a bolilor;
• Conform specialiștilor din domeniu, există două tipuri de imunitate:
• imunitatea înnăscută sau nespecifică care reprezintă zestrea primită de la părinți, fiind prima linie de apărare a organismului și care nu poate fi influențată pe durata vieții;
• imunitatea dobândită sau specifică, care poate fi modelată prin vaccinare și prin condiții de viață corespunzătoare;

Bolile, tot mai imprevizibile

În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile infecțioase sunt tot mai imprevizibile, fiind cauzate în special de unele tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și zona lanțului alimentar, cu influență economică semnificativă.  

În cadrul strategiilor şi al programelor autorităţilor sanitar-veterinare centrale şi judeţene, stabilite pe diferite perioade, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea sănătăţii publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se are în considerare frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia lor în rândul populaţiilor de animale şi umane, implicarea în calitatea hranei animalelor şi a oamenilor, precum și consecinţele posibile pe plan social şi economic.

Vaccinarea profilactică

În context, o modalitate vitală de a preveni, de a produce o barieră sau de a opri evoluția unei boli o constituie vaccinarea profilactică sau de necesitate a animalelor, activitate care reprezintă un act medical veterinar, argumentat de faptul că medicul veterinar, prezent în diferite sisteme și unități de specialitate:

• monitorizează și examinează starea de sănătate a animalelor, elaborează un program de sănătate specific, stabilește și avizează când, pentru ce boală și ce categorie de animale se vaccinează, precum și calitatea și eficiența vaccinului propus a fi administrat;
• prescrie și eliberează documente de examinare, diagnosticare, planuri de sănătate, recomandări, prescripția medicamentelor și a vaccinurilor, exclusiv;
• medicii veterinari sunt instruiți referitor la aspectele tehnice de vaccinare, de depozitare, păstrare corectă (respectarea lanțului de frig), modul de administrare, întocmirea și păstrarea evidenței pentru imunizarea optimă a animalelor;
• monitorizează și înregistrează reacțiile postvaccinale, eficacitatea sau lipsa eficacității vaccinului;
• certifică oficial și garantează starea de sănătate a animalului și faptul că este liber de anumite boli notificabile;
• este împuternicit de stat (statul, prin lege, fiind responsabil pentru controlul bolilor) ca răspunzător prin competență și experiență profesională pentru promovarea și implementarea programelor naționale de prevenire și combatere a bolilor;
• stabilește necesarul de produse biologice, în baza optimizării numărului de doze necesare pentru efectuarea vaccinărilor obligatorii și de necesitate, pentru eficiența utilizării acestora, dar și pentru folosirea corespunzătoare a fondului de finanțare destinat achiziționări de vaccinuri.

Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare țară;
• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător;
• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

Planificarea și efectuarea operațiunilor de vaccinare a animalelor este stabilită prin programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Medicii veterinari din România, în colaborare cu autorităţile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, transpuse în legislația națională, intervin prin mijloace profilactice sau de combatere în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu