Imprimati articolul

Ştiaţi că...

…Solul se află la limita puterii?

Între 1943 şi 1937, cererea mondială de cereale s-a dublat. De atunci şi până acum ea s-a mai dublat o dată. Această sporire fără precedent, de patru ori a cererii mondiale de alimente, într-un interval atât de scurt, exercită în mai multe zone ale lumii o asemenea presiune asupra solului, încât acesta se află acum la capătul puterii.

…Eroziunea solului dezechilibrează Terra?

Oamenii de ştiinţă susţin că fenomenul de eroziune a solului reprezintă cel mai mare pericol pentru echilibrul Terrei. Principalul vinovat pentru producerea acestui dezechilibru este omul, care prin noile tehnici de cultivare accelerează scurgerea sau spulberarea solului fertil în mări şi oceane. Volumul sedimentelor transportate de râuri şi fluvii în oceane a crescut de la 9 miliarde de tone pe an la circa 30 de miliarde pe an în prezent.

Dacă ritmul transportului se va intensifica, este posibil ca peste foarte mult timp golfurile în care se depune mâlul să se transforme în uscat.

Cantităţile de mâl transportate dinspre Dunăre spre Marea Neagră nu au încă efecte vizibile îngrijorătoare asupra colmatării.

…Circuitul apei în natură este asemeni unui perpetuum mobile?

Energia solară extrage prin evaporare aproximativ 500.000 kilometri cubi de apă de pe suprafaţa pământului, din care 86% de pe oceane. Din această cantitate, asupra uscatului cad peste 110 metri cubi de precipitaţii, însă doar cu ceva mai mult de o treime este folositoare agriculturii şi omului. Restul se scurge rapid în râuri şi fluvii, iar de aici în mări şi oceane.

• America de Sud, cu un debit de reînnobilare a apei dulci de 10.400 kilometri cubi, pare a fi continentul cu cele mai mari resurse de apă, dar 60% din această cantitate nu poate fi valorificată.

• Cel mai bine din acest punct de vedere stau America de Nord şi America Centrală, care dispun de un debit de apă pe cap de locuitor de două ori mai mare decât media mondială.

• Debitul de apă pe cap de locuitor al Europei reprezintă doar jumătate din media mondială. O situaţie mai dificilă există în nordul şi răsăritul continentului.

…O mare parte din căldură provine din miezul pământului?

Încă de la începutul formării Terrei, în urmă cu 4.500 de milioane, pământul a avut posibilitatea de a-şi asigura căldura, datorită procesului de descompunere la care sunt supuse elementele radioactive. Centrul planetei este o sursă generatoare de căldură, unde temperaturile pot atinge şi 5.000 C˚. Acesta este şi motivul care stă la baza producerii seismelor şi care dă naştere vulcanilor.

...Există vulcani active pe fundul oceanelor?

Studiile întreprinse de oamenii de ştiinţă au arătat că pe fundul oceanelor, printre crestele care delimitează plăcile tectonice, există vulcani activi. Deşi aceştia sunt nevăzuţi oamenilor, iar efectele lor nu sunt atât de dezastruoase, ei nu au scăpat ochiului ager al ştiinţei. Asemeni vulcanilor de la suprafaţa Terrei, vulcanii marinii erup, doar că lava eliberată din ghemul de foc se răceşte în apă şi iese la suprafaţă sub forma unei cruste, denumită „lavă-pernă“, proces prin care iau naştere insulele. 

...Forţele latente ale pământului se pot dezlănţui oricând?

De multe ori, peisajul dezolant al vulcanilor consideraţi stinşi se poate transforma într-o clipă într-unul înspăimântător, dar spectaculos prin forţa cu care erup forţele adormite ale pământului. Această aparentă inactivitate a vulcanilor este determinată de lava răcită din interiorul lor, care formează practic un dop ce împiedică erupţiile. Însă, această barieră poate fi oricând destrămată de presiunea care se formează în interior. În final, vulcanul va erupe mult mai furios.

…Cele mai mari dezastre

Vulcanii se dovedesc, aproape de fiecare dată, a fi pe cât de frumoşi pe atât de sălbatici. Fascinaţia pe care o impun oamenilor se transformă în teroare, semn că forţele pământului mai au puterea de a ne arăta cât de mici suntem. Istoria este presărată cu exemple care ne arată acest lucru. Una dintre cele mai grave erupţii a avut loc în anul 79 d. Hr. în Italia, când vulcanul Vezuviu a adus pieirea a 16.000 de oameni. Istoria s-a repetat în anul 1169, în Sicilia de această dată, când erupţia vulcanului Etna a ucis 15.000 de oameni. Acelaşi vulcan avea să erupă şi în 1669, provocând decesul a încă 20.000 de persoane.

O altă erupţie devastatoare a avut loc în Islanda, când vulcanul Laki a dus la pieirea a 10.000 de oameni. În Japonia, forţa cu care a erupt vulcanul Unzen- Dake a ucis10.400 de persoane. În fruntea dezastrelor produse de erupţii se vulcanul Tambora, din Indonezia, unde descătuşarea lavei a ucis 92.000 de oameni. Tot în Indonezia, vulcanul Krakatoa avea să erupă în anul 1883, fenomen ce s-a soldat cu moartea a 36.000 de persoane. Cu acelaşi fenomen avea să se confrunte şi în 1919, atunci când erupţia vulcanului Kelut a ucis 5.000 de persoane.

În anul 1902, Martinica a fost acoperită de lava vulcanului Pele, care a dus la pieirea a 30.000 de suflete.

Pe lista celor mai grave erupţii se adaugă şi cea din Columbia, din anul 1985, atunci când au murit 22.000 de persoane.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010

֩ Comentarii