Imprimati articolul

Ştiaţi că suntem în faţa celui mai mare pericol natural?

Ritmul defrişărilor pădurilor este incomparabil mai mare decât cel al plantaţiilor. Defrişările constituie o problemă foarte gravă. În pofida eforturilor care se fac pentru a stopa acest fenomen, copacii continuă să cadă sub securea prădătorilor. Potrivit datelor FAO, resursele forestiere mondiale sunt în continuă scădere, astăzi suprafaţa terestră ocupată de păduri însumând aproximativ 3.869 milioane de hectare, adică aproape 30% din suprafaţa uscată a Terrei.

Motivele pentru care pădurile sunt tăiate au în mare parte o explicaţie strict economică. Una dintre acestea este structura demografică, însă extinderea suprafeţei locuite de om se face în detrimentul plantaţiilor de păduri. Spre exemplu, în America de Sud unui locuitor îi revin practic 5,0 ha de pădure. În Europa acest procent este mult mai mic, de aproximativ 0,3 ha pe cap de locuitor.

În lipsa altor măsuri eficiente care să oprească măcelul pădurilor, specialiştii au optat pentru o alternativă, dar care nu echivalează pierderile suferite. Împăduririle sunt o prioritate, însă plantaţiile devin viabile în timp şi sunt supuse aceluiaşi risc. Cea mai slabă încărcătură de păduri este în Asia, unde statisticile relevă un procent de doar 18%, în vreme ce în Africa şi America acestea ajung la 22-26%.

Comerţul cu lemn este în continuă creştere de la an la an. Potrivit datelor FAO, în anul de referinţă 2000 a fost comercializat un volum de masă lemnoasă de aproximativ 42.1214 milioane m³. Din acest total, 43% au provenit din America de Sud.

În prezent, fondul forestier din ţara noastră se întinde pe o suprafaţă de 6,37 milioane hectare, plus alte 319.000 hectare ocupate cu vegetaţie forestieră. Nici pădurile seculare nu au scăpat de tăişul prădătorilor. Dacă în trecutul îndepărtat aproape 80% din suprafaţa ţării era ocupată de păduri, în ultimele două secole au fost defrişate aproximativ 5 milioane de hectare.

Astăzi, procentul împăduririlor este de 65% în regiunea montană, 28% în regiunea colinară şi doar de 7% la şes. Volumul mediu al masei lemnoase obţinute pe un hectar este 217 m³, iar creşterea medie este de 5,6 m³/ha.

…Scăderea numărului familiilor de albine afectează agricultura?

Existenţa acestor fiinţe mici, datorită cărora avem pe mesele noastre unul dintre cele mai sănătoase produse, nu are implicaţii doar pentru bunăstarea organismului nostru, ci şi pentru agricultură. Potrivit studiilor întreprinse de specialişti, reducerea numărului de albine poate avea efecte grave asupra acestei ramuri prin scăderea biodiversivităţii şi prin dispariţia unei metode de polenizare esenţială a plantelor agricole entomofile, reducând astfel rentabilitatea culturilor de plante.

Aspectele reducerii numărului familiilor de albine nu se rezumă doar la consecinţele asupra mediului înconjurător, ci trec şi în sfera economică, cel mai vizibil element fiind scăderea producţiei de miere. Cei mai mari producători din lume sunt China, cu aproximativ 150.000 de tone, Argentina şi Brazilia, cu aproximativ 160.000 de tone. În ceea ce priveşte importul de miere, cei mai mari consumatori de miere sunt în America, cu o producţie importată de circa 100.000 de tone, Germania, care importă anual aproape 90.000 de tone, şi Japonia cu 50.000 de tone.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

֩ Comentarii