Imprimati articolul

Semănăturile în timpul iernii

Pe parcursul iernii, cultura grâului poate suferi o serie de fenomene care pot duce la diminuarea producţiei sau chiar la compromiterea culturii. Pentru aceasta, cultivatorii trebuie să urmărească periodic starea de vegetaţie.

Principalele fenomene care se pot manifesta în timpul iernii se referă la:

1. Temperaturi scăzute sub nivelul de suportabilitate a culturii grâului:

a. când apar brusc, înainte de încheierea procesului de călire, şi grâul poate suferi la minus 10-12°C;
b. când apar în perioada de iarnă grâul este bine călit, poate suporta temperaturi de minus 16-18°C;
c. când apar la desprimăvărare, după ce grâul şi-a reluat vegetaţia şi s-a decălit, devine foarte sensibil la temperaturi scăzute.

Este vorba de temperaturi care acţionează la nivelul nodului de înfrăţire, nod care se găseşte la 2-3 cm adâncime şi unde temperatura este cu 5-8°C mai mare.

Prezenţa stratului de zăpadă afânată asigură o bună protecţie grâului.

2. Stratul gros de zăpadă, timp îndelungat, cu pojghiţă de gheaţă la suprafaţă, poate provoca distrugerea culturii prin inaniţie. În acest caz, pe suprafeţe mai mici se recomandă deplasarea unor turme de oi sau trecerea cu agregate cu grape stelare pentru a favoriza accesul aerului la plante.

3. Vânturile puternice care deplasează particule de sol şi rănesc frunzele sau chiar nodul de înfrăţire pe care îl dezgolesc. Din aceste motive sunt recomandate perdelele de protecţie.

4. Fenomenul de îngheţ-dezgheţ, în special în solele în care semănatul s-a efectuat într-o arătură proaspătă, provoacă „descălţarea“ plantelor, ruperea rădăcinilor şi dezgolirea nodului de înfrăţire. În acest caz este necesară o lucrare cu tăvălugul neted pentru a repune în contact rădăcinile cu solul.

5. Excesul de apă apărut pe parcelele cu grâu provoacă moartea plantelor prin asfixiere. Sunt necesare măsuri de eliminare a apei prin trasarea de şanţuri de scurgere.

Determinarea densităţii plantelor

Cunoaşterea densităţii plantelor serveşte la stabilirea unor elemente tehnologice şi în primul rând la stabilirea dozelor şi momentului de aplicare a îngrăşămintelor azotate. Astfel, de exemplu, într-o cultură cu densitate redusă azotul se aplică mai timpuriu, în iarnă, pentru a fortifica fraţii.

Determinarea densităţii plantelor se efectuează la intrarea în iarnă prin parcurgerea parcelei în diagonală şi aruncarea, la întâmplare, a ramei metrice. În locul unde a căzut se determină numărul de plante şi de fraţi, după care se fixează patru ţăruşi la colţuri şi rama se ridică pentru următoarele determinări (10-20 determinări în funcţie de mărimea parcelei).

În final se face media numărului de plante şi a gradului de înfrăţire.
La desprimăvărare se fac din nou determinări fixând rama motrică în locurile ţăruşate. Rezultatele determinărilor din primăvară se compară cu cele din toamnă şi se stabilesc diferenţele care evidenţiază modul cum a iernat cultura grâului.

Stabilirea viabilităţii plantelor

Se recomandă să se efectueze după perioadele cu temperaturi scăzute.
1. Determinarea direct în câmp constă în parcurgerea de către specialist sau cultivator iniţiat a parcelei cu grâu în diagonală şi smulgerea de plante, din loc în loc, la care se analizează nodul de înfrăţire:

a. la plantele sănătoase nodul este dens, de culoare albă-mată şi are rădăcinile în creştere şi pornite altele noi;
b. la plantele care au suferit de ger nodul este necrozat, fără noi creşteri de rădăcini.
2. Determinarea prin metoda monoliţilor

Cu cazmaua se ridică unele calupuri lungi de 30 cm, late cât să cuprindă două rânduri de plante şi adânci de 20 cm.

Calupurile se aşează în lădiţe şi se introduc într-o cameră neîncălzită unde se ţin 2-3 zile.

Se trec apoi într-o cameră luminoasă şi încălzită la 18-20°C unde se ţin 15 zile, timp în care se stropesc cu apă în optim.

În acest interval plantele sănătoase regenerează şi produc noi frunze şi fraţi, formează rădăcini coronare.

Plantele care au suferit de ger prezintă necrozări, frunzele se usucă treptat şi mor.

Pentru analiză se spală monoliţii şi se determină:
– numărul de plante vii care şi-au reluat vegetaţia;
– numărul de plante moarte.
Se raportează procentual viabilitatea.

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii