Imprimati articolul

Secretul longevităţii stă ascuns la ţară

Bistriţa Bârgăului. O comună mirifică, aparţinând unei zone binecuvântate, cu oameni deosebiţi, harnici, cinstiţi, cu dragoste de muncă, cu dragoste de glia strămoşească. Un loc în care timpul pare că s-a oprit sau că oamenii din aceste locuri au găsit secretul vieţii fără de moarte. Asta pentru că aici este ceva aproape normal să ajungi la vârsta de o sută de ani. Nu este puţin lucru ca în acelaşi sat să numeri cinci bătrâni care au trecut deja acest prag.

Unul dintre cei care şi-au aniversat un secol de viaţă chiar în ziua de Înviere a acestui an este colonelul (rez.) Simion Popandron. Un om care a avut dorinţa şi puterea să-şi învingă anii şi să-i numere zi de zi, ceas de ceas, secundă cu secundă până la O SUTĂ. A dus o viaţă aparte, dar trăită intens, cu patos şi pasiune.

De sub comanda lui Antonescu, în gulagul sovietic

Este primul copil din cei opt ai martirului George Popandron, împuşcat de către hortişti şi aruncat într-o groapă comună în data de 10 octombrie 1944, din simplul motiv că era un român adevărat. În acele vremuri puţini erau cei care urmau o şcoală. Simion Popandron a reuşit să continue liceul în oraşul Bistriţa şi apoi şcoala de ofiţeri de la Sibiu. Şi-a început cariera de militar la Oradea, înaintând până la gradul de căpitan, grad cu care a intrat pe front. Martor al democraţiei interbelice, al regimului autoritar al lui Carol al II-lea, ofiţer al armatei conduse de mareşalul Ion Antonescu, căzut prizonier la sovietici, colonelul (rez.) Simion Popandron a simţit pe propria piele „binefacerile“ gulagului sovietic.

Întoarcerea la vatra străbună

La terminarea războiului era convins de faptul că nu mai putea continua ca militar activ în noul regim instaurat, preferând să intre pe un contrasens al istoriei. A fost eliberat din lagărul de la Odesa şi a ajuns acasă la 34 de ani, vârstă la care orice tânăr are idealuri. Întors de unde a plecat în copilărie, a fost nevoit să înceapă altă viaţă, una dură, pe care a răzbit-o poate şi datorită pregătirii fizice dobândite în şcoala militară. A preferat să rămână între ţăranii harnici şi cinstiţi, între oamenii locului care l-au respectat, l-au apreciat pentru modul său de viaţă, pentru corectitudinea şi verticalitatea sa. Ofiţer cult, inteligent, bine pregătit, şi-a dat seama că sunt prea puţini de partea baricadei anticomuniste din acea vreme, o eventuală luptă fiind fără câştig de cauză.

Pentru că a fost pensionat la 60 de ani, a fost nevoit să-şi asigure existenţa, drept pentru care, ca autodidact, s-a documentat, iniţiat şi specializat în pomicultură şi apicultură, colaborând foarte bine cu specialiştii Staţiunii de Cercetare Pomicolă - Bistriţa. A reuşit să înfiinţeze, prin propriile forţe, o plantaţie de 500 de pomi fructiferi, sperând la un trai mai bun în momentul intrării acestora pe rod. Nici cu cealaltă preocupare, apicultura, nu a fost mai prejos.

Dr. ing. Niculai Popandron
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2010

֩ Comentarii