Imprimati articolul

SECETĂ

E secetă mare, cuptor e văzduhul,
Abia mai respiri, stai să-ţi dai duhul!
Pe prund apa curge firavă şi scundă,
Toţi peştii se duc să se-ascundă;
Sul face porumbul din galbena-i foaie
Şi grâul e scrum sub văpaie;
Acolo-n podgorii toridele ruguri
Evaporă seva din struguri;
În van iese turma din sat pe păşune,
Că iarba de-acum e tăciune;
Cu sete se-adună pe ghizduri şi ciuturi
Puzderia albă de fluturi,
Dar jos, în străfund, doar nămol e-n fântână,
Izvoru-i ascuns în ţărână.
Atât le-ar ajunge, un strop de răcoare,
Ca iarăşi prin aer să zboare...
Dar semn de salvare nu văd nicăirea,
Se stinge în iad toată firea!

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

֩ Comentarii