Imprimati articolul

Sacrificii pentru unii, câştiguri fabuloase pentru alţii

Războiul mondial declanşat la 1 septembrie aducea nori negri şi deasupra României. Cu experienţa istorică rezultată din încleştările trecutului, România era hotărâtă să se păstreze – pe cât era posibil – la o parte din încăierările din afara hotarelor sale. Pentru a asigura o stare de calm şi responsabilitate, autorităţile au luat o serie de măsuri în conformitate cu spiritul Comunicatului oficial.

Planurile Marelui Stat Major al armatei, sub comanda generalului Ion Antonescu, aveau în vedere încă din 1935 situaţia în care se afla România de a se apăra singură împotriva atacului simultan din trei direcţii strategice – dinspre Ungaria, URSS şi dinspre Bulgaria. Au fost prevăzute trei direcţii: Planul Mircea – acoperirea graniţelor de sud şi vest şi ducerea luptei contra URSS; Planul Mihai – acoperirea graniţelor de sud şi de est şi ducerea luptei contra Ungariei, la care se adaugă Planul Basarab, care prevedea ocuparea Ungariei, în cazul în care la celelalte frontiere nu exista pericolul de conflict.

La Primăria municipiului Iaşi, de pildă (ca de altfel şi în celelalte oraşe mari ale ţării), s-a desfăşurat o consfătuire cu reprezentanţii comercianţilor pentru a se lua măsurile necesare pentru a stăvili panica şi urcarea preţurilor, consecinţe inevitabile în această situaţie.

Evenimentele puneau la grea încercare calmul încărcat de îngrijorare al poporului, manifestat prin conştiinciozitatea cu care se răspundea la apărarea fruntariilor, prin disciplina cu care toate seriile de concentraţi s-au prezentat la unităţi, prin contribuţiile bine-venite trimise fondului de înzestrare a armatei, prin pregătirile străjerilor, premilitarilor la care participau deopotrivă toţi cetăţenii ţării.

Echipele Serviciului social – organizate de Dimitrie Gusti – şi-au întrerupt şi ele activitatea pentru a răspunde ordinelor de chemare şi necesităţilor naţionale.

Planuri, planuri

La declararea celui de-al Doilea Război Mondial, organismul militar românesc se afla pe drumul modernizării, înzestrării cu armament şi tehnică de luptă a structurilor sale, proces întârziat din cauza afacerilor veroase ale Elenei Lupescu şi ale regelui, care conţineau, dincolo de actul imediat al corupţiei, un element periculos pentru securitatea naţională. Scandalul Armstrong-Fokker din 1925, de exemplu, a însemnat o afacere uriaşă pentru viitorul rege Carol al II-lea.

Drept urmare, aviaţia se afla într-o stare precară, iar aparatele de zbor nu se puteau ridica de la sol din lipsa pieselor de schimb pentru opt sau zece tipuri de avioane din dotarea armatei. La rândul lor, unităţile de la sol erau dotate cu o diversitate uriaşă de armament şi muniţie de provenienţă cehoslovacă, olandeză, franceză etc.

Planul Rareş avea în vedere acoperirea graniţelor de est şi de vest şi ducerea luptei cu Bulgaria. Planul cel mai important numit Traian prevedea rezistenţa României la o agresiune venită simultan din partea URSS, Ungariei şi Bulgariei, plan care trebuia folosit, atenţie, în 1940.

După întocmirea acestor planuri, mareşalul Antonescu a descris şi nevoile de înzestrare a armatei pentru a asigura în practică apărarea ţării. Aici s-a lovit de afacerile regelui şi consecinţele s-au văzut în tragicul an 1940, când din trupul ţării s-au răzuit Basarabia, Ţinutul Herţei şi Nordul Bucovinei

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii