Imprimati articolul

Să dregem un pic busuiocul!

Busuiocul este o valoroasă specie aromatică şi medicinală. Produsul vegetal utilizat este iarba (Herba basilici), care în stare proaspătă conţine 0,22-0,30% ulei volatil, iar în stare uscată 0,5-1,4 %.

Tehnica culturii

Zonele favorabile culturii busuiocului sunt cele din sudul şi vestul ţării, în care pericolul brumelor târzii este minim.

Ca urmare a prezenţei unor boli specifice, busuiocul poate reveni pe acelaşi teren după 4-6 ani. Pentru fertilizare, gunoiul răspunde favorabil la îngrăşămintele organice, care se recomandă a fi aplicate la planta premergătoare pentru a se evita îmburuienarea produsă de gunoiul mai puţin fermentat. Aplicarea combinată a îngrăşămintelor chimice contribuie la obţinerea unor sporuri semnificative la producţia de iarbă proaspătă.

Pregătirea patului germinativ se va face cu o grijă deosebită, având în vedere faptul că seminţele de busuioc sunt mici (MMB – 1,4-1,8) şi trebuie semănate superficial, într-un teren cât mai bine lucrat.

Când şi cum semănăm

Busuiocul se seamănă primăvara, când tempera­turile medii zilnice depăşesc 15°C, pentru a asigura o germinaţie rapidă şi uniformă. Semănatul se face la 50 cm între rânduri, iar la răsărire desimea trebuie să fie de 30-40 plante la mp. Adâncimea optimă de semănat este de 1 cm.

Combaterea chimică se poate face preemergent, folosind Devrinol 4 kg/ha şi Triflurex 3 l/ha, iar postemergent cu Basagran 2 l/ha şi Furora 2 l/ha.

Recoltarea şi condiţionarea

Recoltarea busuiocului se va face ţinând cont de gradul de acumulare a uleiului volatil în plante. Astfel, conţinutul maxim se realizează atunci când pe inflorescenţa centrală verticilele de la baza acesteia au fructe de culoare brun-roşiatică. După recoltare, produsul vegetal trebuie transportat imediat în spaţiile de uscare sau la instalaţia de distilat.

Uscarea se poate face pe cale naturală la umbră sau pe cale artificială la temperatura de 35°C. Plantele se ambalează în saltele confecţionate din pânză rară, se etichetează şi se păstrează în magazii curate şi uscate.

Calităţi terapeutice

Bioterapie: părţile aeriene ale plantei prezintă importanţă în medicina umană şi veterinară.
La om e folosit în colici intestinali, balonări, vomă, gripă, răceală, bronşită acută şi cronică, dureri de cap, ulcer gastric, infecţii urinare, anorexie, diaree, colita de fermentaţie.
La animale este folosit în tratarea afecţiunilor renale.

Apa care înmoaie busuiocul are proprietăţi speciale. Fitoncidele şi uleiul volatil dizolvate în apă conferă proprietăţi dezinfectante, reconfortante, igienice.

Reţete

Tratarea bronşitei, gripei: infuzie dintr-o linguriţă de pulbere de frunze la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 10-15 minute. Se beau câte 3 căni pe zi.

Tratarea de colici intestinali, balonări, bronşită acută şi cronică, cefalee, ulcer gastric, infecţii urinare, diaree etc.: infuzie din 1-1,5 g de pulbere, peste care se toarnă 100 ml de apă clocotită. Se lasă acoperită 10-15 minute. Se bea de 3 ori pe zi câte o cană, neîndulcit.

Ing. Iuliana NIŢĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii