Imprimati articolul

Româna, limba oficială

Dialog cu acad. MIHAI CIMPOI, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova,
despre reîntronarea limbii române în satele Basarabiei

- Stimate maestre, vă aflaţi din nou acasă, la români. Aţi fost distins recent cu Premiul cel mare al Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu“, ediţia a 22-a, de la Ploieşti. Aţi venit „De acasă, acasă“, cum spunea poetul necuvintelor. Ştim că, alături de mulţi alţi scritori basarabeni, vă luptaţi pentru întronarea deplină a limbii române în Republica Moldova…

- Nu numai noi, intelectualii şi oamenii politici cu vocaţie europeană, ci şi noul guvern de la Chişinău, care îşi propune un gest politic european, românesc, pentru modificarea articolului 13 din Constituţie: limba moldovenească este LIMBA ROMÂNĂ. De altfel, pe site-ul guvernului nostru, limba oficială este LIMBA ROMÂNĂ. Mai mult, Academia de Ştiinţe a Republicii Molodova, încă din 1994, a luat o decizie specială, prin care se stabileşte că limba oficială a Republicii este LIMBA ROMÂNĂ.

- Mai sunt azi basarabeni care continuă să-şi zică moldoveni?

- Sigur că mai sunt. Dar tot mai puţini. Mai ales cei de la ţară. Ei încep acum să-şi dea seama că o viaţă întreagă au fost minţiţi cum că ei ar fi moldoveni, altceva decât români. După 7 aprilie trecut, lucrurile s-au schimbat profund în Basarabia. Mai ales în satele noastre. La adunările cetăţeneşti, la mitinguri se strigă puternic metafora lui Nichita Stănescu: LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA!.

Date personale:
S-a născut la 3 septembrie 1942 în comuna Larga, judeţul Hotin. Critic şi istoric literar. Licenţiat al Universităţii de Stat din Chişinău (1960-1965).

Redactor la revista Nistru, apoi la Cartea Moldovenească şi Literatura Artistică. Secretar literar la Teatrul Naţional şi la Teatrul Poetic „Alexie Mateevici“ din Chişinău. Din 1991, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; membru de onoare al Academiei Române (1991), membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992), membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor (PEN). A publicat 44 de cărţi, între care „Căderea în sus a Luceafărului“, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“, „Mărul de aur, valori româneşti în perspectiva europeană“ şi altele.

Cartea românească - pe un drum bun

- Cartea românească pătrunde azi mai bine la sate?

- Sigur. Asta chiar dacă bibliotecile noastre sunt sărace. Fără donaţii din ţară nu ştim ce ne-am putea face. Primim frecvent numeroase asemenea donaţii de carte. S-a ajuns astfel ca multe biblioteci să poarte numele donatorilor: Târgovişte, Ploieşti, Târgu-Mureş, Dobrogea, Ovidiu ş.a. S-a schimbat astfel şi raportul între cartea românească şi cea rusească. Acum 10-15 ani acesta era de 2 la 20, dar acum s-a schimbat foarte mult.

Apoi, în şcoli şi mai ales în licee se predă şi se vorbeşte numai în limba română. Ne ajută foarte mult la aceasta şi schimbul de profesori din România şi Basarabia, potrivit unei înţelegeri între cele două ministere ale învăţământului. În plus, acum avem la Chişinău un Centru Academic „Mihai Eminescu“, unic în Europa, care promovează puternic limba română. Acelaşi lucru şi în cazul Academiei de Medicină şi Farmacie, unde învaţă foarte mulţi basarabeni, alături de studenţi din diferite ţări ale Europei, din Israel şi chiar din România. Totul se face numai în limba română.

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

֩ Comentarii