Imprimati articolul

Profilul unui mare agronom autohton

Era cât pe-aci să-l catalogăm pe domnul Ion CIULINARU, alesul nostru pentru rubrica „Oameni de nota… 10“, ca aparţinând elitei agronomilor de tip occidental. În realitate, este un fermier născut şi format în cea mai fertilă câmpie a Europei, adică în Bărăganul românesc. Ce-i drept, la prima vedere el nu este viţă de ţăran pur, dar arborele lui genealogic îşi găseşte originea în ceea ce se numeşte talpa ţării.

De la început, el a avut parte de o copilărie fericită. În acele zile de convulsii sociale dramatice, copilul cel mai mic al lui Marin şi Mariei Ciulinaru era un răsfăţat, şi la propriu şi la figurat.
Născut şi crescut la ţară, în comuna călărăşeană Radu Negru, ursitoarele i-au hărăzit soarta de a i se schimba numele în prenume. În mod cert, nu este singurul produs de elită al consătenilor săi. El se distinge însă astăzi ca fiind un produs „pur sânge“ al celor care au luat în piept opresiunea neoreformatorilor de după 1990. Şi asta, nu din motive nostalgice.

Pentru el, „Noua Revoluţie Agrară“ reprezenta un concept ideologic oarecum străin. În esenţă, acest concept avea însă şi conotaţii aparte. Ele erau exprimate în parametri productivi şi de eficienţă, mult superiori actualelor randamente naţionale.
Departe de a idolatriza realizările acelor vremuri, Ion Ciulinaru are convingerea că niciodată în decursul istoriei sale agricultura românească n-a avut şansa de acum de a se alinia tehnicii şi tehnologiilor mondiale de vârf. El este printre puţinii manageri din agricultură care, realizând această şansă, a investit cu un curaj ce aparţine doar marilor intuitori.

Pornind de la o valoare infimă acumulată, el a investit în dotarea tehnică peste 3 milioane de euro. Datorii pe care trebuia să le returneze la scadenţă. Dacă anii agricoli ar fi fost buni, totul decurgea normal. Mai nou, Bărăganul este supus unor convulsii climaterice care-l transformă într-o instabilitate agricolă fără egal în Europa Occidentală. Anul agricol 2008-2009 este dovada cea mai elocventă în cazul producţiei de cereale păioase. Din 2.300 ha semănate, a recoltat doar 1.650.

Restul a fost calamitat în totalitate. Asta în condiţiile în care toată suprafaţa este amplasată într-un sistem de irigaţii care în starea actuală nu poate fi nici măcar recondiţionat. A reconstrui un asemenea factor de progres într-o zonă ameninţată cu deşertificarea înseamnă investiţii susţinute cu fonduri naţionale şi internaţionale pe care, deocamdată, nimeni nu le ia în considerare. În situaţia dată, Bărăganul, cel mai fertil ţinut agricol al Europei, este la mâna naturii. Dacă ea îi dă ploi, totul este în regulă. Dacă seceta din ultimii ani se va prelungi, va fi vai şi amar nu numai pentru fermieri, ci şi pentru ţară.

Fişă personală

Ion Ciulinaru nu face parte din categoria oamenilor care abdică. Înglodat în datorii bancare şi de alt gen, el are credinţa că nu poate eşua.
Dotarea tehnică şi tehnologică a celor două societăţi agricole pe care le patronează este la nivelul ultimelor realizări mondiale.

Colaboratorii săi au faţă de fermieri occidentali.
În anii agricoli normali, randamentele pe care le realizează se află mult peste media naţională.

Unul dintre principalii factori restrictivi, PIAŢA, pare a fi înlăturat. Marea problemă o reprezintă lupta cu natura. Dacă Bărăganul nu va avea apă, atunci totul este în zadar.

I. BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii