Imprimati articolul

Precum crizantema imaculată care i-a condus destinul

Elena TATOMIR trăieşte încă din fragedă copilărie bucuria unei fiinţe care a avut parte de împliniri pe care abia acum, la vremea maturităţii, le înţelege. Ea a obţinut de la viaţă chiar ceva mai mult decât şi-a dorit. Dar până să ajungă la condiţia actuală de mamă fericită, de soţie iubită, după o căsătorie bazată exclusiv pe dragoste, de profesionistă respectată de către toţi cei care au avut parte de sprijinul ei, copila din Hotarele realizează că împlinirile de astăzi au în spate multe sacrificii.

Întoarcerea în timp

Într-o comună hărăzită de Dumnezeu cu un pământ bogat, micuţa Elena, al doilea copil al familiei Iosif, avea să aibă parte şi de răsfăţul naturii, dar şi al iubirii şi bunei creşteri a celor care aveau să-i formeze conduita umană. În mod paradoxal, cei mai exigenţi s-au dovedit a fi bunicii, nu părinţii.

Ei au fost cei care turnau picătura chinezească la picioarele unei copile fascinate de frumuseţea decorului natural ce o înconjura. În jurul ei se aflau straturi de legume, care multă vreme aveau să fie stâlpul financiar al familiei. Marea fascinaţie o reprezentau însă florile din prispa casei. Le admira pe toate, dar era impresionată de frumuseţea şi puritatea crizantemelor. Nu a minunatelor exemplare pe care le cultivă astăzi, ci a celor ce veneau din timpuri imemoriale. Acestea din urmă aveau să-şi pună amprenta pe bunătatea şi curăţenia morală a doamnei care astăzi direcţionează politica naţională a culturilor de câmp pe teritoriul României.

Împlinirile profesionale

Nici în liceu şi nici la Facultatea de Agronomie din Bucureşti n-a fost şef de promoţie, dar mereu s-a aflat pe podium. De pe această poziţie, la terminarea facultăţii, s-a trezit în întinderea nemărginită a orezăriilor din preajma Olteniţei. Nu pentru a studia genetica bobului de orez, ci pentru a-i da viaţă. Deşi s-a despărţit de orezărie în urmă cu 25 de ani, ea încearcă şi astăzi tainele cultivării acestei plante. Dacă ar fi să vorbim de una dintre împlinirile ei profesionale actuale ar fi şi aceea a reclădirii orezăriilor naţionale. De la orezăriile din Olteniţa, doamna Elena Tatomir s-a văzut transferată în secta hidroamelioratorilor. Ucenicia şi-a început-o în celebrul sistem de irigaţii din zona Ciulniţei, după care a avansat la nivelul instituţiilor de comandă a unităţilor centrale.

Printr-un concurs de împrejurări, dictat mai ales de numeroasele structurări şi restructurări, în 1998 se vede propulsată în cadrul Direcţiei de politici agroalimentare a Ministerului Agriculturii. În noua ei calitate, Elena Tatomir avea să participe activ la implementarea regulamentelor europene în materie de culturi de câmp, ajungând astăzi să fie una dintre personalităţile ce se bucură de mult respect în rândul experţilor europeni.

Satisfacţia supremă

Înainte de a fi o profesionistă de valoare, Elena Tatomir este un om de excepţie. Dumnezeu i-a dat deopotrivă harul frumuseţii trupeşti, al cinstei şi respectului faţă de semenii săi. Este, cum s-ar spune, o fiinţă împlinită în existenţa ei pe acest pământ. Are un soţ pe care l-a luat din dragoste, au împreună o copilă, pe Mădălina, care a depăşit de mult majoratul, aflându-se astăzi la capătul a două facultăţi titrate şi la începutul unei cariere ştiinţifice de mare perspectivă. La postul de comandă a Direcţiei de Politici în Culturile de Câmp a reuşit să adune în jurul ei oameni de o probitate profesională şi morală ce fac cinste instituţiei pe care o reprezintă. În majoritatea lor sunt doamne, iar astăzi, de 8 Martie, încercăm marea bucurie de a le adresa un cuvânt de admiraţie şi cinstire.

BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2010

֩ Comentarii