Imprimati articolul

Poftiţi la un lapte acru din bărbânţă!

În satele de munte din Bistriţa-Năsăud se spune că acel gospodar care nu are în pivniţa casei o bărbânţă de brânză de burduf şi una de lapte acru este „calic“, adică sărac. Sunt un adevărat „izvor de energie“ mai ales pentru bărbaţii care muncesc din greu la pădure sau la alte munci, unde e nevoie de multă energie şi putere. Se prepară după reţete vechi de când lumea şi poate tocmai de aceea au şi fost recunoscute ca fiind produse tradiţionale.

Ce este bărbânţa?

Pentru cei care nu ştiu, bărbânţa este un recipient din lemn de până la 25 de litri, are formă rotundă şi doagele din care este făcută sunt strânse în trei locuri cu cercuri metalice. Capacul este tot din lemn, iar atunci când se închide bărbânţa picătura de apă nu mai poate pătrunde în ea.

Reţeta preparării laptelui acru

O ştiu de la cei care sunt oieri recunoscuţi de pe Valea Someşului. Iat-o: laptele proaspăt de oaie se fierbe la foc moderat până când începe să mai scadă din cantitate. După ce a fiert bine, se ia de pe foc şi se lasă la răcit până când poţi ţine un deget în el fără să te frigi. În timp ce laptele fiert se răceşte se pregăteşte bărbânţa. Şi aici există un secret care garantează păstrarea în siguranţă, fără teama de a se altera produsele ce vor fi puse în bărbânţă.

La stână, acolo unde sunt oi mai multe, bărbânţele sunt „supuse“ unui tratament ce le garantează siguranţa. Se aleg câteva pietre de râu care se introduc în foc până când acestea se înroşesc. Se pun apoi în bărbânţă, iar cu o găleată de apă se ţin în recipient vreme de vreun ceas. Când totul e gata, bărbânţa se unge pe lateral cu lapte acru rezultat din zilele anterioare. Laptele fiert şi răcit se toarnă foarte uşor în bărbânţă, până când aceasta se umple. Se închide ermetic, iar a doua zi laptele rezultat va avea consistenţa unei smântâni grase. Se recomandă a fi servit cu mămăligă, gustul „deliciului“ fiind garantat.

24 de produse tradiţionale

Pe lângă cele două produse prezentate deja, laptele acru de oi şi brânza frământată în bărbânţă, în judeţul Bistriţa-Năsăud mai sunt recunoscute ca fiind tradiţionale încă 22 de produse. În anul 2006 producători locali din Rebrişoara şi Năsăud au cerut ca brânza telemea şi de burduf, caşcavalul şi caşul de oaie, obţinute după reţete ştiute din moşi-strămoşi, să fie recunoscute ca produse tradiţionale. În 2008 producători locali din Domneşti, Lechinţa şi Cireşoaia au prins avânt, 11 dintre ei cerând atestarea pentru aceleaşi produse lactate. În 2009 beclenarii şi-au înregistrat unele brânzeturi cu marca „tradiţional“, iar în 2010 crescătorii de ovine de la Asociaţia „Dealul Negru“ au înregistrat cele două produse prezentate mai sus.

Promovarea se face „din gură în gură“

Traian Grapini din comuna bistriţeană Şanţ este oier din tată-n fiu: „Acuma nu mai am aşa multe oi că am mai vândut din ele şi mi-am mai cumpărat şi nişte văcuţe. Am aşa vreo sută, iar brânza şi laptele acru le vând vara şi toamna ca pita caldă. Am oamenii mei care mă cată din bună vreme şi apuc a le promite. O bărbânţă de lapte îi cam 150 de lei şi dacă aş face o sută tăte le-aş vinde, domnule. Mere bine treaba cu oile amu, no ce sa zâc.“

Silivan Lup din Feldru zice că de când se ştie face lapte acru de oi. „Chiar oamenii îmi aduc bărbânţele să le fac lapte acru. Îi tare bun şi sănătos, cu o ţâră de mămăligă mere de mama focului. Nici nu-mi mai aduc aminte cine m-a învăţat să-l fac, da amu depinde cât îi şi laptele de gras şi de bine fiert. No, ie şi dumneata de gustă o ţâră că i-amu am desfăcut bărbânţa asta.“

Viorel Grosu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2012

֩ Comentarii