Imprimati articolul

Piaţa agricolă – la noi şi în lume

Rubrica pe care o inaugurăm la acest început de an 2009 răspunde unor sugestii venite din partea practicienilor şi a oamenilor de ştiinţă cu vechi stadii în sectorul agroalimentar. Ea îşi propune să reliefeze starea generală a pieţei agricole din România şi din lume, existentă la un moment dat, încercând, în măsura posibilităţilor, să emită şi unele prognoze pe termen scurt.

În acest sens, vom apela la studiile de piaţă accesibile în momentul de faţă, dar şi la cele mai calificate personalităţi, care au capacitatea de a pătrunde în intimitatea afacerilor din interiorul pieţei agricole autohtone, dar mai ales a celor de pe principalele burse agroalimentare din Europa şi America.

Recunoaştem că misiunea pe care ne-o asumăm este mai mult decât dificilă, dar suntem conştienţi că avem obligaţia profesională să facem acest lucru pentru cititorii noştri. Informaţiile pe care le punem la dispoziţia întreprinzătorilor din agricultură, pentru că ele se adresează exclusiv celor care produc pentru piaţă, conţin mai mult date generale asupra pieţei agricole, lăsând la latitudinea fermierilor şi companiilor agroalimentare să decidă, în deplină cunoştinţă de cauză, cum şi încotro îşi vor îndrepta afacerile.

Documentar statistic

• Cea mai calificată instituţie în materie de statistică şi prognoză agricolă, USDA-FAS, serviciul extern al Departamentului Agriculturii SUA, susţine că anul agricol 2008 pare a fi fost unul deosebit de bun pentru ţările care asigură securitatea alimentară a lumii.

• În 2008, producţia mondială de cereale a depăşit 2,2 miliarde tone, fiind cu aproape 90 milioane tone mai mare decât în 2007. Aportul României la realizarea acestei producţii este de 15 milioane tone, el fiind diminuat de recolta scăzută la porumb, afectată drastic de seceta din a doua parte a sezonului agricol din vara trecută.

A fost anul grâului

• 2008 a fost un an al grâului, cum s-ar spune. La nivel mondial s-au produs peste 682 milioane tone, cu aproximativ 72 milioane tone mai mult decât în vara 2007. În mod paradoxal, piaţa a reacţionat în sens invers la acest boom productiv, preţul grâului la bursele internaţionale staţionând la nivelurile atinse în anul de criză 2007-2008.

La cea mai importantă bursă de cereale din lume, cea din Chicago, în plin vârf de tranzacţii, cotaţiile la grâu se apropie de 200 dolari/tonă, ceea ce dă de înţeles că, până la vremea secerişului din 2009, ele se vor majora la nivelul anului agricol de criză 2007-2008.

• Contribuţia celor 27 de state ale UE la realizarea producţiei mondiale de grâu se cifrează la aproximativ 150 milioane tone, respectiv cu 31 milioane tone mai mult decât în vara anului 2007. Pe o suprafaţă totală de aproape 27 milioane hectare, cele 27 de ţări ale UE au realizat o producţie medie de 5.600 tone/ha, dar diferenţele de productivitate între principalele ţări cultivatoare sunt imense.

Etalonul maxim de referinţă îl prezintă Franţa, care, de pe suprafaţa cultivată de 6,5 milioane hectare, a obţinut o producţie medie de peste 7.000 kg/ha. Patru dintre ţările mari cultivatoare ale UE, respectiv Italia, Spania, Polonia şi România, au înregistrat în vara trecută randamente ce reprezintă mai puţin de jumătate din recoltele francezilor.

Rusia, cel mai mare producător al Europei

Cu o suprafaţă cultivată de aproape 27 milioane hectare, dar cu o producţie medie de numai 2.360 kg/ha, Rusia rămâne cel mai mare grânar al Europei. Este vorba, totuşi, de cea mai mare recoltă de grâu din ultimii 20 de ani. Analiştii ruşi judecă această performanţă prin prisma investiţiilor masive ale fermierilor în tehnologiile de producţie, în folosirea pesticidelor şi a seminţelor de mare valoare biologică, precum şi a soiurilor aclimatizate condiţiilor climatice extrem de eterogene.

Pentru a înţelege aceste mari diferenţieri, este de precizat că Rusia este singura ţară care cultivă grâu pe un perimetru ce se întinde din ţinuturile sudice calde până în Urali şi Siberia. În aceste din urmă zone, recoltarea grâului se încheie pe la sfârşitul lunii octombrie şi începutul lui noiembrie.

Oficialităţile au afirmat în ultimii ani că Rusia dispune de excedente de grâu importante, dar ea nu prea contează pe piaţa exportatorilor.

Ucraina, concurentul de la Răsărit

Dacă raporturile statistice sunt adevărate, Ucraina a obţinut în 2008 o producţie totală de grâu de 22 milioane tone. Raportat la suprafaţa cultivată de 6,7 milioane ha, înseamnă o producţie medie de aproape 3.300 kg/ha, ceea ce pare a fi normal, în comparaţie cu România. Să nu uităm că, pentru o bună parte a lumii răsăritene, Ucraina rămâne marele grânar, în pofida saltului raportat de Federaţia Rusă. În mod teoretic, pentru România, ţara vecină Ucraina rămâne cel mai puternic concurent pe piaţa externă a grânelor.

Practic însă, atât noi, cât şi ucrainienii nu prea avem treabă cu exporturile. Adevărata concurenţă ar putea fi pe piaţa importurilor, când deficitul celor două ţări se suprapune, datorându-se sistemului agricol rudimentar, dar mai ales condiţiilor climatice, în special secetei care decimează nivelul recoltei.

Fapt este că Ucraina, ca de altfel şi noi, contează pe piaţa agricolă internaţională doar prin anumite excedente de grâu furajer. Or, în acest sens, cererea pare a depăşi oferta, având în vedere şi faptul că acest produs, în cazul unor specii, se situează peste valoarea nutritivă a porumbului.

România, al cincilea grânar al UE, dar ce folos?

Cu o producţie totală la grâu de 7,5 milioane tone, România este al cincilea grânar al UE, deşi din punctul de vedere al randamentelor în spatele nostru se află doar Spania. În această privinţă suntem depăşiţi până şi de polonezi, care au condiţii pedoclimatice cu mult sub ale noastre.

Comparând producţia totală de grâu, de 7,5 milioane tone, cu consumul intern, care nu depăşeşte 5 milioane tone, ar rezulta un disponibil de 2,5 milioane tone.

Cum şi unde va fi valorificat acest surplus? Cantităţile agreate de angrosişti sunt puţine şi ele se află în silozurile marilor latifundiari. Grâul ţăranilor, care formează majoritatea stocurilor, nu are nici măcar şansa de a fi valorificat către puţinii crescători de animale care formează aşa-zisele ferme comerciale.

Marile complexe zootehnice se află într-un circuit furajer bazat pe reţete pe cât de sofisticate, pe atât de atipice ofertei micilor producători.

Datele operative ale Ministerului Agriculturii indică un preţ mediu de valorificare a grâului, pe cele trei pieţe reprezentative – Muntenia, Oltenia şi Banat – de 125-135 euro/tonă. Preţul coincide de minune cu cotaţiile Bursei din Paris. Şansa de a se majora acest preţ este minimă, având în vedere criza financiară ce afectează şi piaţa agricolă.

O judecată a tranzacţiilor de pe pieţele ţărăneşti este irelevantă, atât timp cât este vorba de cantităţi simbolice, de ordinul zecilor de kilograme. În rândurile ce urmează, redăm starea pieţelor din principalele zone cerealiere.

I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii