Imprimati articolul

Păzea, există şi controlul prin teledetecţie!

Solicitările de sprijin financiar din fondurile comunitare depuse la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) sunt supuse unor controale administrative înainte de a fi onorate. Un anumit procent din dosarele depuse sunt selecţionate automat, printr-o analiză de risc, pentru a fi controlate pe teren de către inspectorii agenţiei. Aceştia confirmă sau infirmă exactitatea datelor din cerere cu ceea ce măsoară pe teren.

Care sunt bunele condiţii agricole

Suprafeţele cultivate şi necultivate trebuie întreţinute, iar în acest sens ele se verifică dacă sunt respectate bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC). Zonele defavorizate (Măsurile 211 şi 212 din PNDR) vor fi controlate pentru a se vedea dacă se respectă sau nu activităţile agricole cel puţin cinci ani de la depunerea cererii de subvenţie.

În alte unităţi administrative se aplică anumite măsuri de agromediu (Măsura 214 din PNDR) în sprijinul fermierului. Şi aceste zone se verifică pentru a se constata dacă banii daţi în plus sunt folosiţi în mod eficient pentru activităţile agricole, protejarea mediului înconjurător şi dezvoltarea armonioasă a zonei rurale.

Eşantionul de ferme supuse controalelor trebuie să fie relevant şi din punctul de vedere al valorii sprijinului solicitat, nu numai al suprafeţei înscrise.

Am făcut o scurtă prezentare a parcursului greoi, dar necesar al cererii de subvenţie pe suprafaţă până la plată.

Statele membre din Comunitatea Europeană pot alege o metodă foarte eficientă de control, şi anume controlul prin teledetecţie. România a ales această metodă mai puţin costisitoare. Dacă în 2007 au fost selecţionaţi aproximativ 59.000 de fermieri, în 2008 numărul celor controlaţi prin teledetecţie a fost de aproximativ 90.000.

Ce este teledetecţia

Teledetecţia se bazează pe captarea radiaţiilor electromagnetice emise de lumina dată de soare şi căldura emanată de pământ.

Aceste unde electromagnetice au capacitatea de vibraţie, dar şi de reflexie şi refracţie.
Mai pe şleau, razele solare trimise spre pământ sub forma unor unde se reflectă, întorcându-se din nou în spaţiu. Sateliţi specializaţi captează aceste unde prin diferiţi senzori, în funcţie de formele de relief sau plantele care emit aceste semnale electromagnetice. Datele captate de către sateliţi se înregistrează şi apoi se transmit la sol.

În speţă, plantele emit radiaţii electromagnetice în mai multe benzi spectrale. În funcţie de zona spectrală cercetată, fiecare cultură are un răspuns diferit, o anumită „semnătură“ ce apare pe hărţile fotointerpretate într-o culoare specifică.

Faţă în faţă cu „hârtiile colorate“

Astfel de hărţi colorate ce reprezintă suprafeţele şi culturile declarate au văzut fermierii la controlul prin teledetecţie pentru care au depus cerere de subvenţie în anul 2008. APIA a notificat fiecare fermier aflat sub cele trei loturi selecţionate la nivel naţional, prin analiza de risc, solicitându-le clarificări privitoare la unele erori apărute în cererile de subvenţie.

Declaraţia şi hărţile din dosarele fermierilor au fost scanate şi trimise firmei care a executat controlul pentru APIA. Cu ajutorul unui soft specializat, firma contractoare a suprapus peste hărţile din dosar hărţi colorate multitemporale în care apar culturile în diferite faze de dezvoltare sau cu foarte mare rezoluţie. Procedeele folosite se numesc georeferenţieri şi fotointerpretări.

În urma aplicării acestor procedee, pe hărţile colorate consultate de către fermieri au apărut parcelele desenate exact ca şi în hărţile din dosar, iar în plus culturile din cererea iniţială, în diferite culori, în funcţie de „semnătura“ spectrală a fiecăreia.

S-au aplicat sancţiuni dacă fermierii au declarat grâu pe o parcelă, iar pe harta colorată s-a văzut teren necultivat care radiază în alt spectru de culori decât grâul sau dacă poziţia parcelei este în alt bloc fizic decât cel în care a fost desenată iniţial în dosarul de sprijin.

Tehnica teledetecţiei aplicată în agricultura românească este nouă. Interpretările unor erori apărute în declaraţiile fermierilor şi rezolvarea lor prin această metodă s-ar simplifica foarte mult dacă identificarea parcelelor ar fi mai precisă, culturile nu s-ar schimba imediat după ce se depun declaraţiile, iar inspectorii agenţiei ar fi mai atenţi la acurateţea datelor introduse în baza de date.

Antoniu POIENARU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii