Imprimati articolul

Patroana serelor patronează jaful

Serele Oradea, la fel precum cele de la Codlea, ambele falimentate de acelaşi „investitor“, au fost scoase la vânzare pentru a se recupera ce se mai poate. Cea de-a treia licitaţie a fost programată pe 1 septembrie, la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor. Pentru a-şi recupera datoriile, această instituţie publică se vede obligată să vândă serele sau, mai exact spus, ceea ce a mai rămas din ele. Direcţia Finanţelor continuă acţiunile de executare silită, pentru recuperarea unui prejudiciu de 18,5 milioane de lei de la această societate.

Vestitele sere Oradea au fost falimentate de către doamna patroană a serelor din România, care, având în spate un sprijin interesat, le-a cumpărat de la stat în 2002, la un preţ, cum s-ar spune, de fier vechi. Procurorii DNA au descoperit – ceea ce toată lumea ştia de la început – că privatizarea s-a făcut cu încălcarea legii. Fapt este că doi funcţionari de la Administraţia Domeniilor Statului au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi bancrută frauduloasă. Serele Oradea au fost aduse la sapă de lemn de către Lili Maria Schűtz şi de asociatul ei Ion Dascălu, cu sprijinul direct al fostului director general al ADS, Corneliu Popa.

Un prejudiciu de 5 milioane de euro

Ancheta procurorilor anticorupţie a scos la iveală că, având sprijinul celor doi funcţionari guvernamentali, Schűtz a cumpărat acţiunile celor două sere, Codlea şi Orser, în numele unor societăţi abia înfiinţate, care nu desfăşurau activităţi agricole şi în condiţiile în care preţul oferit fusese inferior celui avansat de societăţile concurente.

Deşi iniţial a declarat că are mijloace financiare pentru derularea contractului şi respectarea clauzelor care prevedeau investiţii din surse proprii de 2 milioane de dolari în doi ani, Schűtz nu le-a respectat. Cu concursul celor doi înalţi funcţionari, ea a obligat conducerea serelor Codlea şi Orser să înregistreze cheltuieli şi servicii fictive care în timp au dus la declararea stării de insolvenţă.

Promisiuni fără fond
Schűtz fusese concurată de firme care ofereau de patru ori mai mult, dar pentru ca ea să aibă câştig de cauză, ADS a pretins că, mai mult decât preţul, conta promisiunea acesteia de a investi 2 milioane de euro pentru retehnologizare. Investiţiile nu le-a mai făcut niciodată, acumulând datorii tot mai mari către bugetul de stat, cel local, al asigurărilor de sănătate şi de şomaj, dar şi către furnizorul de energie termică, Electrocentrale Oradea.

Potrivit procurorilor, neefectuarea investiţiilor promise, neplata acţiunilor cumpărate, a impozitelor şi taxelor cuvenite au provocat statului un prejudiciu de peste cinci milioane de euro. Aşa se face că activele Orser au fost sechestrate la începutul anului 2004 prin mai multe hotărâri judecătoreşti.

Jaf premeditat?

Încă din iarna lui 2003, cele aproximativ 100 ha de sere calde de la Oradea au îngheţat bocnă. La vremea aceea, pe 20 ha era pregătit patul germinativ pentru roşii, pe 10 ha pentru castraveţi, iar pe 30 ha pentru cornişon destinat aproape exclusiv exportului. Pe alte suprafeţe din sere urma să se cultive varză, ceapă, ardei etc. Îngheţul a survenit pe fondul sistării aprovizionării cu combustibil şi energie electrică.

Nerealizându-se producţiile scontate, nu s-a putut face rost de banii necesari achitării datoriei de 35 miliarde lei către Electro­centrale pentru agentul termic. Mai mult, datoriile pe care „Orser“ le înregistrează în acest moment se ridică la 163 miliarde lei către bugetul de stat, peste 50 miliarde către Electrocentrale Oradea, alte zeci de miliarde către furnizori, precum şi salariile muncitorilor.

În anii de glorie, la conducerea serelor din Oradea se afla inginerul Mihai Binşelean, un specialist sub gestiunea căruia aici se realizau randamente de 300-400 de tone castraveţi, iar tomatele trufandale se vindeau în Germania de Vest la cel mai ridicat preţ al pieţei occidentale. Dacă ar fi să judecăm sentimental, am putea admite şi ipoteza că doamna Schűtz a fost împinsă în această înşelăciune de grupuri de interese care au infiltrat în sistemul de jefuire a patrimoniului agricol al statului oamenii ahtiaţi de putere şi de bani nemunciţi. Dar asta este o altă problemă pe care DNA are obligaţia să o dezvăluie public, pentru a-i scoate în arenă pe câţiva dintre capii mafiei agricole.

Până la privatizarea serelor, acestea aveau 15 ferme de producţie, întinse pe câteva zeci de hectare, peste 1.600 de muncitori, iar în anii cu producţie bună vindeau într-o singură zi cât comercializau într-un an după privatizare. La preluarea firmei orădene, femeia de afaceri care s-a angajat să facă o nouă serie de investiţii nu s-a ţinut de cuvânt.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii