Oferta promotionala - Dacă doriţi să vă editaţi o carte, editura ALT PRESS TOUR vă stă la dispoziţie ...detalii

Imprimati articolul

Paşi spre dezastru

Începând cu luna ianuarie 1940, atacurile sovietice împotriva României devin tot mai frecvente. Provocările militare la frontiere s-au intensificat, exprimând astfel, cel puţin în conştiinţa autorităţilor de la Bucureşti, voinţa Uniunii Sovietice de a-şi continua politica de expansiune la adresa României. Răspunzând Ultimatumului englez din 30 noiembrie 1941, guvernul enumeră actele de agresiune la care a fost supusă România în anul de restrişte 1940.

• ocupaţia iniţială a patru ostroave pe Dunăre;

• incidente zilnice la hotare şi încercarea de a continua schimbarea prin forţă a liniei de frontieră;

• încercarea de a pătrunde prin forţă cu vase fluviale în apele româneşti şi tendinţa de a controla întreg traficul Dunării maritime;

• incursiunile neîncetate ale aviaţiei sovietice, care în lunile aprilie –iunie însemnau 2 – 7 survolări zilnice deasupra oraşelor Galaţi, Iaşi, Brăila, dovedind astfel pregătirea unor acţiuni militare împotriva României.
Aceste pregătiri s-au materializat, se spune în documentul amintit, în concentrarea la frontierele României a 30 de divizii de infanterie, opt divizii de cavalerie şi a 14 brigăzi motorizate.

La acestea se adaugă încercările comisarului (ministru de externe) Molotov de a mina securitatea României prin enunţarea scopurilor ruse de expansiune, aşa cum s-a întâmplat la 29 martie 1940, când într-un discurs ministrul rus a anunţat intenţia „Ţării Socialismului“ de a „reîncorpora pe căi pacifice“ Basarabia la Uniunea Sovietică.

Presa „independentă“ şi maşinaţiunile diplomaţiei

Toate acestea au fost susţinute de o largă şi eficientă campanie de presă declanşată în organele de presă sovietice sau în ziarele partidelor comuniste din ţările occidentale. Între „ziariştii activi“ se numără şi bulgarul Boris Stefanov, secretar general al PCR între 1934 – 1940.

Sub pseudonimul „Popescu“, acesta publică în revista Internaţionala Comunistă articolul Războiul imperialist şi România în care susţine, printre altele, „interesele popoarelor României (sic. n.n.), dezvoltarea lor liberă şi paşnică, viitorul lor mai bun sunt imposibile fără încheierea imediată a unui tratat de ajutor reciproc cu URSS, după modelul acelora intervenite între Uniunea Sovietică şi statele baltice“, care, se ştie, au fost ocupate în vara anului 1940. Trimisul României la Moscova a remis o notă de protest. Răspunsul semnat de Potemkin, adjunct al Comitetului Poporului pentru Afaceri Străine, a fost că „articolul lui Boris Stefanov nu reflectă poziţia guvernului sovietic“.

Un alt caz care a reţinut atenţia opiniei publice internaţionale şi care a reflectat poziţia agresivă a Uniunii Sovietice a fost cel al diplomatului Butenko. Însărcinat cu afaceri al Rusiei Sovietice la Bucureşti, Butenko a dispărut din România, iar guvernul sovietic a acuzat pe cel român ca fiind autorul acestei dispariţii, ameninţând cu represalii grave şi a perseverat în această atitudine chiar după ce Butenko a apărut la Roma şi a dat explicaţii publice asupra fugii sale şi a motivelor pentru care - ca să întrebuinţăm o expresie actuală – „a ales libertatea“.

Între timp, starea de tensiune continuă în ţară. La fabrica de muniţii din Zărneşti are loc o uriaşă explozie soldată cu 65 de morţi, numeroşi răniţi şi uriaşe pagube materiale. Cauza se atribuie unei „mâini criminale“, pusă în serviciul unui duşman despre care se vorbeşte numai pe şoptite. În condiţii misterioase şi suspecte avusese loc, cu un an înainte, o catastrofă feroviară în sudul Basarabiei la Etulia - Frecăţei. Semn că deznodământul este aproape.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2010

֩ Comentarii