Imprimati articolul

Păsări venite din legendă

Animalele, fie ele sălbatice sau domesticite, au jucat întotdeauna un rol foarte important în viaţa noastră. Astfel, nu de puţine ori imaginaţia omului a depăşit barierele fantezii, atribuindu-le acestora puteri supranaturale. Unde se întrepătrunde mitul cu realitatea rămâne totuşi un mister.

Dacă forţa lor neobişnuită este doar rodul imaginaţiei noastre sau este aievea, va rămâne o întrebare ce va dăinui multă vreme după noi. De la cele mai mici necuvântătoare până la cele mai maiestuoase, toate par să aibă un iz de legendă.  Cert este că omul va fi mereu copleşit de fascinaţia pentru animale.

Corbul, simbol al nenorocirilor

Una dintre păsările care a născut în mintea oamenilor sentimente puternice de respect şi teamă, totodată, este corbul. Aproape în toate mitologiile, el este întruchiparea morţii. Spre exemplu, în mitologia celtică zeiţele Babd şi Morrigan sunt reginele războiului şi ale fantomelor. Potrivit scrierilor celtice, acestea se întrupează pe pământ în trei corbi negri precum întunericul, ce planează asupra câmpului de luptă.

O altă legendă în centrul căreia este situat corbul este cea a potopului, specifică mitologiei mesopotamiene. Foarte asemănătoare relatărilor noastre bibilice, povestirea ne prezintă o singură familie care şi-a găsit salvarea din faţa potopului într-o corabie. Alături de supravieţuitori se aflau şi trei păsări: o rândunică, un porumbel şi un corb. Fiecare dintre păsările acestea a plecat, rând pe rând, pentru a găsi un colţ de pământ.

Legenda mai spune că rândunica şi porumbelul s-au întors de fiecare dată la corabie. Însă corbul, care a reuşit să găsească uscatul, a fost necredincios şi nu s-a mai întors la stăpânul său. În alte relatări mitologice, corbul este considerat un zeu omniscient, a cărui culoare reprezintă terestrul şi tenebrele.

Bufniţa – şi urâtă şi prăpăstioasă

Aceasta este una dintre păsările ale cărei puteri prind conotaţii foarte puternice în mintea omului. În mitologia sumeriană, zeiţa morţii se întrupa într-o femeie goală, străjuită mereu de două bufniţe. Deşi, cel mai adesea, bufniţa este socotită un vestitor al morţii pentru casele împrejurul cărora zboară, ea mai este considerată şi un simbol al înţelepciunii. Asta pentru că despre zeiţa morţii se credea că stăpâneşte secretele vieţii, ale naşterii şi ale reîncarnării. Bufniţa se identifică şi cu o veche zeiţă ebraică, considerată diavoliţa morţii infantile. În mod paradoxal, ouăle de bufniţă sunt simbolul unei vieţii lungi şi al unei tinereţi durabile.

Cântecul din urmă al cocoşului uriaş

În religia islamică există scrieri potrivit cărora Allah a creat un cocoş uriaş ce avea picioarele în primul strat al cerurilor, iar capul îi ieşea prin cel de-al şaptelea strat. Potrivit legendei, Allah aduce în fiecare noapte pe lume câte 70. 000 de noi îngeri pe care îi duce în marea moschee Masjid al-Aqsa. În acest moment, cocoşul din ceruri începe să cânte, iar cocoşii de pe pământ îl aud şi îi imită cântecul.

Astfel, revărsatul zorilor scaldă pământul în lumină pe notele melodioase ale cocoşilor din gospodării. De altfel, se crede că acesta este cel mai prielnic moment în care oamenii ar trebui să se roage. Cât despre cocoşul gigantic, potrivit scrierilor islamice, atunci când va cânta pentru ultima oară va fi momentul în care morţii vor învia.

Mesagerul păcii

Porumbelul este simbolul luminii şi al purităţii.
Importanţa lui a fost consemnată încă din perioada Mesopotamiei. Reprezentări ale lui se regăsesc în scrierile religiei aramaice, unde este pasărea specifică zeiţelor Anat şi Iştar.

Despre aceste două personaje legendare se credea că au control asupra fecundităţii şi a dragostei.

În mitologia greacă, porumbelul este pasărea Afroditei, zeiţa dragostei. În religia islamică aceste păsări sunt mesagerii păcii, loialităţii şi ai norocului.

Imaginea acestei păsări este asociată cel mai des cu armonia în cuplu, cu dragostea împărtăşită.

Dar cel mai important aspect legat de puternica simbolistică a porumbelului ţine de spectrul religios, fiind unul dintre cele mai vechi simboluri ale creştinismului.
În Biblie el este purtătorul ramurei de măslin, fiind primul vestitor al retragerii apelor de pe pământ.

Mai mult decât atât, porumbelul simbolizează în religie credinţa omului pur, fără de păcat, a celui care nu s-a putut desprinde de dragostea faţă de Dumnezeu.
În religia creştin-ortodoxă, porumbelul este de fapt întruparea Sfântului Duh, atunci când acesta se coboară pe pământ. Legendele legate de această pasăre, care circulă prin popor, sunt foarte multe. Sunt oameni care cred că cei 12 apostoli vin pe pământ sub forma a 12 porumbei albi, care veghează din înălţimile cerului asupra oamenilor.
În concepţia multor oameni, puritatea porumbelului este intangibilă, încât diavolul nu va putea lua niciodată forma lui.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii