Imprimati articolul

Parazitismul produs de insecte

OESTROZA (FALSA CĂPIALĂ) este o miază cronică – boală parazitară produsă de larvele insectelor din familia Oestridae, care se localizează în cavităţi nazale şi sinusuri la animale; se manifestă prin strănut, jetaj (scurgeri nazale) mucopurulent şi sindrom meningoencefalic. Oestroza este frecventă la ovine şi mai rar la caprine, cabaline şi rumegătoarele sălbatice (căprioară). Oestroza ovinelor este produsă de larvele insectei Oestrus ovis.

Insecta adultă are o lungime de 10-12 mm, o culoare gri-negricioasă, cu pete alb-gălbui şi aripi transparente. Aceasta este vivipară, adică după fecundare eclozează larve. Insectele adulte zboară în timpul verii până toamna (sfârşitul lunii septembrie), în special dimineaţa, în zilele cu soare. După fecundare, masculii mor, iar femelele stau retrase 2-3 săptămâni, în preajma adăposturilor de animale, perioadă în care incubează ouăle.

Când incubaţia este terminată, femelele zboară în jurul oilor şi depun din zbor larve pe firele de păr din jurul nărilor de unde pătrund şi se fixează cu ajutorul mandibulelor puternice de mucoasa cavităţilor nazale, unele ajungând până la sinusuri, unde se dezvoltă din toamnă până în vară, parcurgând mai multe stadii.

Stadiul larvar durează în jur de 8-10 luni. Acestea, în primăvara anului următor, sunt expulzate prin strănutul ovinelor, ajungând pe pământ unde se transformă în nimfe, care vor evolua spre adult şi ciclul se reia.

Contaminarea oilor are loc la păşune sau la ieşirea din saivan, de regulă în luna iulie, iar primele semne clinice apar în sezonul rece, mai ales începând cu luna ianuarie, constând în jetaj mucos sau purulent, uneori sangvinolent; ca urmare, dimineaţa apar cruste în jurul nărilor, strănut, respiraţie zgomotoasă, animalele sunt agitate şi se freacă cu nasul de diferite obiecte sau scutură din cap încercând să elimine larvele din nas.

Uneori apar tulburări nervoase, mai ales când larvele ajung la nivelul meningelui (cutia craniană), exprimate prin masticaţie în gol, mers neregulat, tulburări de echilibru, crize epileptiforme; de aceea boala se mai numeşte şi „falsa căpială“, putând fi uşor confundată cu cenuroza (căpiala), boală în care însă nu apare jetaj şi strănut.

Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice care au valoare orientativă, unele manifestări fiind comune şi altor afecţiuni.

De aceea diagnosticul de certitudine este cel  terapeutic (când, în urma tratamentului cu medicamente antiparazitare, animalul elimină larve moarte, iar semnele clinice se remit) şi examenul morfopatologic (necropsic), când la deschiderea cavitaţilor nazale şi sinusurilor se observă diferite leziuni la locul de fixare a larvelor aflate în diferite stadii de dezvoltare, ovale, alungite, cu corp segmentat, alb sau pigmentat în brun, care prezintă spini pe fiecare segment.

Profilaxie şi tratament – în perioada de zbor al insectelor se recomadă aplicarea de insecticide persistente pe pereţii exteriori ai saivanelor şi în jurul lor: ROMPARASECT, ROMPARASECT FORTE. De asemenea, se recomandă tratamente profilactice în lunile octombrie, noiembrie, cel mai târziu în decembrie cu soluţii injectabile de ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN, ROMAVERMECTIN PLUS. Aceste soluţii sunt recomandate şi în combaterea scabiei.

Anual, se recomandă două tratamente profilactice, primăvara înainte de scoaterea oilor la păşune şi toamna, în octombrie–noiembrie.

Dr. Viorica CHIURCHIU, doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii