Imprimati articolul

Pădurile Prahovei, sub presiunea hoţilor de lemne!

Judeţul Prahova dispune de o suprafaţă de pădure de cca 143.000 ha, dintre care 100.000 ha reprezintă proprietatea statului. Diferenţa se află în stăpânirea cetăţenilor, inclusiv a Regelui Mihai I care deţine 11.000 ha. Direcţia Silvică are în componenţa sa nouă ocoale, precum şi o pepinieră, o crescătorie de fazani şi o alta de păstrăvi, dar şi două cabane de vânătoare. În zonă mai există şi Muzeul Cinegetic al Carpaţilor de la Posada, care reînnoadă firul muzeistic de factură vânătorească din România.

La prima vedere, lucrurile par să fie bune, dat fiind faptul că, an de an, silvicultorii extind fondul forestier al statului cu cel puţin 100 ha prin plantări de arbori pe terenuri degradate preluate din sectorul agricol şi asigură şi regenerări naturale pe 120 hectare.

În ultima vreme pădurile Prahovei sunt supuse sistematic atacurilor hoţilor de lemne, care mai ales în anotimpul friguros distrug mari suprafeţe de arbori seculari, care ajung pe foc sau sunt comercializaţi ilegal prin târguri şi oboare. La toate acestea se mai adaugă şi criza, care afectează exploatarea cotelor stabilite de material lemnos de către firmele care au câştigat licitaţiile, firme care fie au renunţat, fie exploatează suprafeţe modeste în raport cu contractele încheiate.

Sectorul privat – exploatat în afara legii

Despre toate acestea şi despre lupta silvicultorilor pentru păstrarea integrităţii pădurilor de stat şi a celor particulare, aflate în grija lor, am avut un dialog cu ing. Cosmin Birjaru, directorul Direcţiei Silvice Ploieşti

– Viaţa noastră stă sub semnul acestei lupte continue pentru combaterea distrugerilor provocate de cetăţenii certaţi cu legea, care afectează deopotrivă fondul forestier de stat şi cel privat... Dar, mai ales aici se înregistrează pierderile cele mai mari, dat fiind faptul că, dintre cele 43.000 ha repartizate oamenilor, numai pentru 25.000 ha există contracte de pază; diferenţa este, practic, fără o pază sistematică.

Vrerea este mare, putinţa mică!

– Ce se face pentru refacere?

– Nimic sau aproape nimic. Aici nu pot fi făcute plantări în masiv pentru că nu are cine le face. Nu avem putinţa şi nici dreptul să facem aici plantări. Iar particularii nu o fac întrucât îi costă foarte mult: între 300 şi 350 milioane de lei vechi! Materialul îl pot procura de la noi şi, în plus, pot beneficia de sprijin tehnic. Deocamdată, nimic! Şi ca toate acestea să nu fie
de-ajuns, pădurile particulare nu au fost încă delimitate pe fiecare proprietar, astfel încât oamenii nu ştiu cât anume deţin. Se zice că nu ar exista cine să le măsoare. Adică, omul ştie de unde începe parcela lui de pădure, nu însă şi unde se termină.

Acum, când proprietarul doreşte să i se facă marcarea arborilor pentru tăiere, în limita legii, pădurarul nu o poate face pentru că nu ştie cât are exact omul respectiv, care rămâne fără lemn în preajma iernii. Unii apelează la sustrageri ilegale, alţii, la serviciile... hoţilor!

Haosul legislativ

– Domnule director, dar organele administrative au de partea lor legea.

– Teoretic da, practic ba. Nefiind strict delimitate, pădurile respective nu pot fi păzite, pentru că nu putem încheia contracte de pază dacă nu ştim ce suprafaţă de pădure are omul. În plus, nefiind strict delimitate, în pădurile respective nici nu pot fi făcute amenajamente silvice, cu efectele nedorite ce decurg de aici. Ce fac în acest caz primăriile? Iată o întrebare la care nu noi trebuie să răspundem. Acestea au servicii de cadastru care pot ajuta la efectuarea măsurătorilor, la punerea efectivă în proprietatea oamenilor a pădurilor ce le aparţin.

Apoi, sunt şi alţii care cer mari suprafeţe de pădure, precum cei de la obştea Drajna. Aici, sunt şi proprietari care se ceartă între ei pentru a obţine aceeaşi suprafaţă de pădure.

Neputinţă în faţa prăpădului

– Ce se face, practic, pentru stoparea distrugerilor din păduri?

– Noi acţionăm sistematic împreună cu Poliţia şi Jandarmeria, dar eforturile noastre nu sunt întotdeauna încununate de succes. Este de ajuns să spunem că anual pierdem cel puţin 1.000 de metri cubi de material lemnos de calitate. Numai pe opt luni din an avem zeci şi zeci de infracţiuni la tăieri de arbori şi peste o mie de contravenienţi. Hoţii sunt cel mai adesea prinşi, li se confiscă materialul lemnos furat, ajung în justiţie, unde adesea sunt iertaţi pentru că – se zice – regretă fapta! Practic, nu avem ştiinţă despre vreun hoţ de pădure, cu multe dosare penale la activ, să fi ajuns după gratii! Cât îi priveşte pe cei cu zeci de contravenţii, aceştia sunt declaraţi insolvabili! Şi este vorba de câteva sute de mii de lei noi! Şi cu asta, basta. Hoţii se înfiltrează în pădure, în unele locuri acţionând nestingheriţi! Atunci când sunt prinşi şi aduşi în justiţie sunt iertaţi, pentru că ar avea o atitudine sinceră, că regreta fapta comisă, şi asta de prea multe ori.

– Unde se văd cel mai mult astfel de fapte?

– Mergeţi la Verbila. La Ocolul Silvic Verbila. Acolo sunt acum cele mai multe necazuri cu distrugeri de pădure. Şi de la stat, şi de la particulari! Situaţia de acolo ne îngrijorează foarte mult. Pentru că, dacă efectele crizei sunt dramatice aşa cum v-am mai spus, apoi furturile au ajuns la un nivel care impun măsuri urgente. Noi am luat legătură cu Parchetul, cu Poliţia şi cu Jandarmeria pentru o ofensivă în vederea stopării urgente a furturilor din pădure.

Zis şi făcut. Aici ing. Petre Vasile, şeful de ocol, ne prezintă o situaţie de-a dreptul dramatică, chiar şi acum înainte de venirea timpului friguros, când presiunile asupra pădurii sunt foarte mari.

Mai există şi acum, după aproape douăzeci de ani de la apariţia legii funciare, cetăţeni sau obşti săteşti care revendică mari suprafeţe de pădure. Astfel obştea de la Talea – în apropiere de Comarnic, revendică... 100.000 ha. Adică, cam tot atât cât administrează Direcţia Silvică Ploieşti!

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii