Imprimati articolul

O voce care te predispune la visare

Pe Tiţa Bărbulescu o cheamă Ştefana… însă nimeni nu o sună de Sfântul Ştefan!
O voce care te predispune la visare… un glas care îţi face sufletul să-ţi tremure de emoţie… un destin care te îndeamnă să te întrebi ce-ai făcut pe lumea asta…. iată ce-ţi provoacă o încercare de dialog cu Tiţa Bărbulescu!

Am stat de vorbă cu această excepţie de om destul de puţin… nu pentru că nu aş fi vrut eu, ci pentru că soarta a făcut-o prea modestă, prea la locul ei…, iar atunci când am reuşit s-o privesc în ochi, am simţit că am primit un dar preţios. Tiţa Bărbulescu… Ştefana, cum o cheamă pe ea de la botez, a avut şi are cântecul în destin, deşi, spune ea, dintre cei opt fraţi, câţi au fost la părinţi, o soră, Aneta, cânta mai bine decât ea. N-a fost să fie… Tiţa-Ştefana a avut mai mult noroc… tatăl, şi el prieten cu cântecul popular, cânta la ţambal, o purta pe la nunţi şi botezuri, o urca pe masă… şi-atât îi trebuia, îndemnul de a face lumea să o asculte, că o făcea din tot preaplinul inimii ei de copil talentat!

Tiţa-Ştefana vorbeşte, povesteşte, eu o ascult, mă enervează că trebuie să scriu, pierd dragostea din cuvintele ei, atentă să nu uit ceva, încerc să vizualizez silueta copilei-cântăreaţe din anul 1954 de pe scena Căminului Cultural din Călineşti-Topoloveni, când i-a dat gata pe toţi. A luat premiul I şi aşa a ajuns, ca răsplată, la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. Ce copil mai trăieşte aşa ceva în ziua de azi, prin Căminele Culturale pline de manele şi discoteci?

Drumul Tiţei-Ştefana Bărbulescu s-a deschis, pentru ea, dar mai ales pentru iubitorii cântecului popular… peste 100 de discuri cu sute de cântece, peste 10 CD-uri, toate pline de melodii valo­roase; majoritatea se află în custodia celor de la Electrecord, cele mai multe devenind şlagăre. Cine nu a fredonat cântecul: „Sus la munte la Muscel!“

„Frunză verde flori mărunte
Trecui dealul sus la munte,
Trecui dealu-ncetinel
Sus la munte, la Muscel
Unde-i neica ciobănel
Şi mi-e tare dor de el“ etc.

Dar unde n-a cântat!

A cântat cu mai toate orchestrele bune din ţară, alături de cei mai mari interpreţi ai neamului… a fost prietenă apropiată a Mariei Lătăreţu, de la care a primit aprecieri şi îndemnuri de a merge mai departe, prezicându-i-se un viitor strălucit…, a cântat romanţe alături, în specta­cole, de Ioana Radu…, a dat o strălucire aparte cânte­cului de petrecere…, a evoluat, mult timp, la Teatrul „Ion Vasilescu“, sub bagheta apreciatului violonist şi mare dirijor Ion Albeşteanu… dar, unde n-a cântat?

„Da, undeva, n-am cântat… la emisiunile Tezaur folcloric… n-oi fi meritat, cum n-au meritat nici Dolănescu, nici Albeşteanu. Nici ei n-au prea cântat acolo, în sfârşit, nu stau eu acum să număr cine, ce, cum şi de ce a intrat la emisiunea asta de la Televiziunea Română… acolo n-am fost, dar am umplut sălile de spectacole de prin ţară, am strâns în pieptul meu încercat dragostea publicului iubitor şi statornic într-ale cântecului popular“, povesteşte mai departe Tiţa-Ştefana care se pregăteşte să meargă în Topoloveniul ei natal, unde este cetăţean de onoare şi unde ai săi îi pregătesc o sărbătoare adevărată, în compania multor prieteni. O viaţă dedicată cântecului!

S-o iubim, dragi prieteni, pe Tiţa-Ştefana Bărbulescu, să-i preţuim trecerea ei delicată dar marcantă prin viaţa noastră şi să ne rugăm să ne-o ţină Dumnezeu, prin cântecul ei, în suflet! Nu ne-a produs şi nu ne provoacă decât…. bine!

Vasilica GHIŢĂ ENE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii