Imprimati articolul

O nouă instituţie în zona montană

Uniunea Europeană consideră că zonele montane merită o atenţie specială în comparaţie cu alte zone mai puţin defavorizate din punct de vedere pedoclimatic, acestea având nevoie de o strategie specifică. În contextul acestor preocupări se înscrie şi crearea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane. Care este raţiunea înfiinţării acestei instituţii şi cum poate contribui ea la gestionarea unui sector atât de specific ne răspunde directorul general al agenţiei, dr. ing. Gheorghe Pogan.

Care este raţiunea

– În primul rând am dori să ne spuneţi de ce această agenţie are sediul în municipiul Alba-Iulia?

– Unul dintre considerente este faptul că în cadrul Regiunii de Dezvoltare – Centru există cele mai multe unităţi administrativ-teritoriale care sunt în zona montană. Este vorba de 214 localităţi, cu cele mai multe gospodării, care practică atât agricultura cât şi alte activităţi neagricole (agroturism, meşteşuguri, artizanat). Tot aici se află şi o bogată biodiversitate.

Zona Munţilor Apuseni este una dintre cele mai populate zone, aici găsim gospodării stabile la o altitudine de peste 1.200 metri. Veniturile obţinute din agricultură reprezintă 35-45% din câştigurile totale ale unei gospodării ţărăneşti. Suprafaţa deţinută de o gospodărie oscilează în funcţie de altitudine şi de vârsta proprietarului de teren. La o altitudine de 600-700 m, media pe o gospodărie este de 2,1-2,5 ha, iar la o altitudine de peste    800 m media este de 3,5-4,5 ha, tot în această zonă observându-se şi o creştere a numărului de animale, în special bovine.

„La noi, sărăcia este generală“

– După cum se cunoaşte, în zona noastră montană încă există multe greutăţi şi, dacă nu se iau unele măsuri urgente, am putea asista la depopularea acestui perimetru.

– În toată Europa, regiunile de munte constituie o moştenire naturală şi culturală unică. Experienţa acestor ţări dovedeşte faptul că sărăcia montană amplifică două procese grave, deja declanşate: presiuni asupra pădurilor şi migrarea populaţiei montane. Situaţia economică din cadrul gospodăriilor obligă agricultorii montani să-şi completeze veniturile şi din alte activităţi, îndeosebi din agroturism, precum şi din alte activităţi neagricole.

Teoretic, prin practicarea agroturismului, agricultorii îşi pot valorifica mai bine principalele produse agricole şi neagricole pe care le realizează în propria fermă. Practic însă, asemenea preocupări reprezintă doar un deziderat. În zona montană au fost atestate peste 3.500 de gospodării şi pensiuni agroturistice cu o capacitate de cazare de 29.500 locuri, lucru ce face ca veniturile obţinute de unii munteni să fie substanţial îmbunătăţite.

Educaţia: marea problemă

– Un aspect cu care se confruntă spaţiul montan este lipsa unei pregătiri profesionale specifice...

– Absenţa unui învăţământ agricol adaptat specificităţii agriculturii, economiei şi mediului montan, introducerea în sistemul de învăţământ din interiorul muntelui a unor obiecte şi cunoştinţe de ordin general, fără rezonanţă pragmatică ancorată în realitatea satului de la munte, au dus la crearea unui învăţământ axat pe problemele agriculturii de câmpie, total diferită faţă de aceea de la munte.

Pentru a îmbunătăţi situaţia actuală în ceea ce priveşte învăţământul agromontan, au avut loc întâlniri de lucru cu reprezentanţi ai Ministerului Învăţământului şi ai Ministerului Agriculturii, cu participarea unor cadre didactice din diferite zone montane, şi deja funcţionează un număr de 5 şcoli agromontane în câteva judeţe.

O altfel de strategie

Dezvoltarea unor activităţi adiacente în zona montană nu poate fi concepută decât într-un raport complementar cu agricultura şi silvicultura. Obiectivul acestora este să creeze condiţii pentru menţinerea populaţiei în zonă, tocmai în raţiunea valorificării superioare a resurselor naturale prin agricultură şi silvicultură. Prezenţa acestor activităţi complementare este cu atât mai necesară cu cât creşte altitudinea unde se găsesc gospodării stabile şi bine închegate.

– Satul de munte pare ceva idilic în scrierile reporterilor şi vorbirea guvernanţilor…

– Aceasta nu de acum, ci de foarte multă vreme. Realitatea este alta şi ea se concretizează într-o sărăcie lucie. Lipsa unei infrastructuri moderne, a drumurilor, electrificării, telecomunicaţiilor a determinat înăsprirea condiţiilor de viaţă şi de trai, deşi zona beneficiază  de un potenţial deosebit pentru practicarea unui turism rural, apropiat celui din ţările Europei cu zone montane. Pentru că zonele turistice mai atractive se găsesc la altitudini şi distanţe mai mari de satul de reşedinţă, aici întâlnindu-se şi numeroase gospodării ce doresc să practice agroturismul, vom căuta ca proiectele de dezvoltare să cuprindă şi aceste zone.

– Ce alte măsuri v-aţi gândit să luaţi pentru această zonă?

– Prin organizarea agenţiei, punerea în practică a politicii de dezvoltare durabilă a zonei montane se poate realiza mai eficient. Agenţia se poate implica mult mai bine în sprijinirea agricultorilor în vederea organizării în asociaţii, grupuri de producători sau cooperative agricole, care să valorifice superior materia primă de care dispune zona montană din România, cu efect pozitiv atât asupra agricultorilor, cât şi a comunităţilor locale.  Agenţia va participa la elaborarea şi implemen­tarea de proiecte şi programe inovatoare privind dezvol­tarea economică şi socială, şi va sprijini autorităţile publice locale în elaborarea de programe integrate de dezvoltare a comunităţilor rural – montane.

Teodor Marian
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010

֩ Comentarii