Imprimati articolul

O casă memorială la margine de lume

La orice te-ai aştepta să găseşti într-un cătun aproape stins – chit că-i cartier al oraşului „neoraş“ Pătârlagele, judeţul Buzău - în afară de un mic tezaur cultural, ortodox şi parţial politic. Cu totul întâmplător, la Stroeşti (n.n. un cartier al oraşului Pătârlagele) am aflat un mic muzeu şi un om special vorbind despre un înaintaş şi mai special.

Povestea începe așa: în urmă cu 138 de ani se năștea, la Stroeşti (Valea Viei – Buzău), mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu. Din 2004, în locul în care a copilărit înaltul ierarh s-a deschis o casă memorială, prin efortul strănepotului Stelian Cuzea Mihălcescu, fost deţinut politic între anii 1951-1954 şi plasat, până în 1964, în domiciliu forţat, la Bicaz.

O viaţă într-o expoziţie

Casa memorială – practic, un salon într-o casă reconstruită – este o colecţie amestecată de carte religioasă, fotografie, file de jurnal, picturi, literatură rară, portrete, o galerie a marilor personalităţi politice liberale şi ţărăniste din perioada interbelică, obiecte gospodăreşti, veşminte vechi şi câteva volume de acum două secole. Personajul central al expoziţiei este înaltul prelat ÎPS Irineu Mihălcescu, reţinut în ortodoxie ca unul dintre fondatorii de seamă ai învăţământului teologic românesc.

De trei ori decan şi mitropolit al Moldovei

Despre IPS Irineu ne-a vorbit strănepotul său, ajuns şi domnia sa la o vârstă venerabilă: „Mitropolitul s-a născut în 1874, într-o familie cu zece copii. A absolvit facultatea la Bucureşti şi şi-a luat doctoratul în filozofie în Germania, lucru mare şi rar prin anii 1900. Devine primul decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău, apoi de două ori decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În 1936 îi moare soţia şi se călugăreşte, sub numele de Irineu. Ajunge vicar al Patriarhiei Române, locotenent de episcop la Râmnic, locţiitor de mitropolit al Olteniei şi mitropolit al Moldovei.“ Mitropolitul Irineu Mihălcescu, supranumit „apostol al teologiei româneşti“, este autorul a peste 1.000 de scrieri, unele în limba germană, şi a primei ediţii a istoriei religiilor, publicată în 1946 sub titlul „Istoria religiunilor lumii“.

O moarte suspectă

În 1947 este obligat de autorităţile comuniste să se retragă din scaunul mitropolitan, după opt ani de la numire. Merge la Agapia unde, un an mai târziu, se sfârşeşte la vârsta de 74 de ani. Împrejurările morţii sale au ridicat numeroase controverse. Familia este convinsă şi astăzi că sfârşitul a fost unul provocat: „A fost otrăvit. Am fost şi sunt convins de asta. Potrivit rânduielilor bisericeşti, mitropolitul Irineu trebuia să devină Patriarhul României. Dar era un personaj incomod (este fondatorul, alături de Jean Pangal, al Partidului Social-Ţărănist) şi a fost dat la o parte de comunişti şi nu numai.“

Martor al ororilor de la canal

Și strănepotul Stelian Cuzea Mihălcescu a suportat persecuțiile comuniste: a fost arestat de patru ori în liceu şi facultate, apoi a fost deţinut politic la canal, de unde are amintiri de coșmar: „A fost mai rău decât iadul. Nu mai pot descrie ce-am trăit acolo, dar știu că am fost martorul decimării elitei armatei regale şi a intelectualităţii. Domiciliul forţat de la Bicaz mi s-a părut, ca să zic aşa, lux.“

Astăzi, îşi petrece majoritatea timpului în salonul care adăposteşte memoria înaintaşului său, aşteptând prieteni şi călători întâmplători să le vorbească, atât cât mai poate, despre istorii uitate şi mari personalităţi pe care le-a cunoscut.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2012

֩ Comentarii