Imprimati articolul

Nutriţia animală, după ştiinţă, după carte

Zootehnia este un domeniu din care nu poate lipsi o verigă foarte importantă, şi anume nutriţia animală. Acest sector cu semnificaţie deosebită pentru segmentul de creştere a animalelor este reprezentat în ţara noastră de unica instituţie specializată pe cercetarea în nutriţie animală, mai presus Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală.

Despre situaţia cercetării în acest domeniu, dar şi despre aspectele importante ce ţin de furajarea animalelor am discutat cu prof. dr  Horia Grosu, directorul institutului.

– Domnule director, înţelegem că această instituţie este singura din ţară care întreprinde activităţi în domeniul nutriţiei animale. În plus, instituţia dumneavoastră are şi o importanţă semnificativă în peisajul economic prin distribuirea unor furaje de calitate către fermieri.
– Institutul pe care îl manageriez are într-adevăr un rol foarte important în zootehnia din ţara noastră, atât prin prisma faptului că este unica instituţie de cercetare în sectorul de nutriţie animală, dar şi prin calitatea actului profesional. Rezultatele pe care le-am obţinut de-a lungul anilor se ridică la nivelul celor obţinute de către instituţii similare din străinătate. Meritul nostru este cu atât mai mare cu cât condiţiile în care ne-am desfăşurat munca nu au fost întotdeauna propice performanţei şi fac aici referire la subfinanţarea cronică a cercetării zootehnice şi agricole. Cu toate acestea, noi reprezentăm un punct de referinţă primordial în cercetarea nutriţiei animale.

Activitatea în cadrul institutului nostru se derulează în cele două sectoare de bază, şi anume sectorul de cercetare ştiinţifică şi cel de dezvoltare tehnologică. Rolul prioritar al institutului este acela de a elabora normele de hrană atât pentru funcţiile vitale, cât şi pentru producţie, diferenţiat pe specii şi categorii de vârstă prin sectorul de cercetare ştiinţifică. În fapt, este vorba despre structuri de raţii furajere, respectiv o combinaţie de nutreţuri care, administrate pe o perioadă de 24 ore, să asigure necesarul prevăzut în norme.

Şi animalele au nevoie de hrană sănătoasă

– Ce presupune o alimentaţie sănătoasă a animalelor?

– În primul rând trebuie să avem în vedere asigurarea cantitativă şi calitativă a hranei în concordanţă cu cerinţele nutriţionale ale animalelor. O alimentaţie echilibrată sub raportul conţinutului în energie, proteine, vitamine şi minerale reprezintă principalul mijloc pentru prevenirea bolilor şi baza pentru punerea în valoare a potenţialului genetic al animalelor, adică performanţe maxime la costuri avantajoase.

Salubritatea este o cerinţă tratată cu maximă responsabilitate în cadrul institutului, unde controlul tehnic de calitate se execută atât pe fluxul tehnologic, dar şi în cazul produselor finite. Această procedură ne garantează livrarea unor produse finite de calitate către fermieri.

– Prin ce metode reuşiţi să faceţi cunoscute fermierilor reţetele furajere obţinute în cadrul institutului?

− Ne promovăm prin forţe proprii. Periodic organizăm întâlniri cu crescătorii de animale în scopul popularizării produselor institutului. O altă formă de popularizare este prezentarea unor lucrări în cadrul diverselor manifestări ştiinţifice sau prin intermediul presei.

Să vedem ce mănâncă păsările

– Care sunt reţetele furajere pe care le recomandaţi în cazul păsărilor?

– Este foarte important să precizăm că o hrănire corespunzătoare este, în fapt, garanţia unor producţii de calitate superioară şi care nu pun în pericol sănătatea omului. O altă condiţie este aceea de a respecta cerinţele nutriţionale ale păsărilor, în funcţie de rasă şi de stadiile dezvoltării lor.

Reţetele specifice păsărilor sunt cele care includ furajele complete sau un concentrat proteino-vitamino-mineral, care poate fi suplimentat cu cereale. În cazul păsărilor profilate pentru producţia de ouă este recomandat ca nutreţul combinat să conţină cel puţin 60% cereale, care pot fi completate cu materii prime furajere proteice de origine vegetală, cum ar fi şroturile şi turtele de soia sau floarea-soarelui, seminţele sau şroturile de rapiţă. O altă alternativă o reprezintă boabele de leguminoase şi subprodusele rezultate din industria alimentară, cum ar fi glutenul de porumb. Pentru a asigura necesarul de vitamine şi minerale al păsărilor putem folosi suplimente vitamino-minerale.

Am credinţa că în ţara noastră nu există abateri de la normele de hrănire corespunzătoare a păsărilor, mai ales în contextul în care vrem să ne însuşim cerinţele europene. Şi în cazul folosirii antibioticelor lucrurile s-au schimbat, în sensul că tratamentul medicamentos nu mai este folosit ca un motor de accelerare a creşterii, ci se aplică strict în scopuri curative.

Principalii factori restrictivi

– Care sunt problemele majore cu care se confruntă cercetarea în domeniul nutriţiei
animale?

–  Subfinanţarea sectorului de cercetare ştiinţifică este o problemă foarte gravă. Nu este simplu să realizezi cercetare competitivă cu ţările dezvoltate, în condiţiile în care ponderea alocată din PIB cercetării ştiinţifice din România este sub 0,4%. Finanţarea activităţii noastre este posibilă prin valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi din proiectele câştigate în regim competitiv. Anul acesta vom primi doar aproximativ 20-25% din suma câştigată prin competiţie, deşi derulăm 35 proiecte de cercetare ştiinţifică, dintre care patru proiecte europene.

În pofida greutăţilor întâmpinate, institutul a supravieţuit perioadei de tranziţie, reuşind să încheie activitatea cu profit şi să aibă rezultate la nivelul celor europene datorită calităţii resurselor umane de care dispune.

Ţin să precizez că, în opinia mea, finanţarea prin competiţie nu asigură continuitate şi ritmicitate, iar unul dintre efectele subfinanţării unităţilor de cercetare poate fi pierderea resurselor umane valoroase de care dispunem.

Proiecte

– Vă rugăm să ne prezentaţi câteva dintre realizările de seamă obţinute ca urmare a activităţii de cercetare.
– Direcţiile de cercetare ale institutului sunt stabilite în concordanţă cu priorităţile naţionale în domeniu, în corelaţie cu cerinţele Uniunii Europene. Este vorba despre:
- Concentrate proteino-vitamino-minerale pentru obţinerea ouălor îmbogăţite în acizi graşi Omega 3.
- Concentrate proteino-vitamino-minerale şi recomandări de utilizare a acestora pentru obţinerea de produse animale cu pondere crescută a acizilor graşi polinesaturaţi, favorabile sănătăţii oamenilor.
- Premixuri cu antioxidanţi naturali, pe bază de plante.
- Alternative la utilizarea de antibiotice şi coccidiostatice, pe bază de bacterii acidolactice.
- Modele de raţii pe bază de materii prime ecologice.
- Aditivi de însilozare şi tehnologii de însilozare pe bază de bacterii acidolactice.
- Aditivi furajeri pentru menţinerea stării de sănătate şi stimularea producţiei animale, pe bază de bacterii acidolactice.
- Soluţii pentru ameliorarea calităţii carcaselor de porc, în vederea respectării standardelor şi cerinţelor procesatorilor etc.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

֩ Comentarii