Imprimati articolul

Nu vă lăsaţi amăgiţi de fascinaţia lanurilor şi livezilor

Orzul a prins de acum culoarea secerişului. Grâul, grădinile de legume, livezile şi plantaţiile viticole se prezintă într-o stare de vegetaţie fascinantă. La prima vedere ele par de o frumuseţe ce ne duce cu gândul la un an bogat. Dacă nu va fi să vină arşiţa, prevestirile de acum s-ar putea adeveri. Cu o condiţie: fermierii să verifice sănătatea fiecărei culturi, iar acolo unde este necesar să intervină imediat pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor. Succint ne vom referi la câteva dintre acestea.

La cereale, ploşniţa este cea mai periculoasă

Ea şi-a făcut apariţia în câmpiile din sud şi este pe cale să se extindă în toată ţara. De altfel, din ultimii doi ani, în numeroase judeţe s-a înregistrat o creştere alarmantă a populaţiei de ploşniţa-cerealelor. Explicaţia acestui fenomen ar putea sta şi în faptul că  suprafeţele totale tratate pentru combaterea ploşniţei au fost destul de mici, dacă ar fi să ne raportăm la totalul cultivat cu grâu. În asemenea condiţii, populaţia acestui dăunător s-a înmulţit nestingherită. Din păcate, cei care efectuează lucrări de combatere a ploşniţei sunt de regulă marii fermieri. În rest, tratamentele vizează mai ales suprafeţele cultivate cu grâu pentru sămânţă şi doar o mică parte din cele însămânţate cu grâu pentru consum.

Când şi cum atacă?

În stare adultă, atacul acestui dăunător duce la sterilizarea spicului, iar în stare larvară contribuie la reducerea cantităţii de gluten în bobul de grâu, ceea ce înseamnă scăderea calităţii de panificaţie a făinii. Boabele atacate sunt şiştave, zbârcite sau, dacă nu sunt deformate, poartă urmele înţepăturilor sub formă de puncte negre, înconjurate de o zonă decolorată. Ploşniţa- cerealelor atacă mai ales în perioadele de secetă, caracterizate prin temperaturi ridicate şi un indice al umidităţii relativ mic.

Combatere şi arie de răspândire

Atacul a început în Bărăgan, Dobrogea, Câmpia Teleormanului şi Olteniei. Fitosanitarii afirmă că Dobrogea cunoaşte cea mai mare încărcătură de adulţi de ploşniţă din ultimii 30 de ani. Aici populaţia de ploşniţe variază ciclic la 6-7 ani, perioadă în care densitatea adulţilor pe metru pătrat diferă mult. Se constată chiar unele mutaţii în biologia acestui dăunător, lucru dovedit prin rezistenţa sa la noile condiţii. Mai nou, ploşniţele nu mai iernează doar în pădurile de foioase, ci şi pe terenurile necultivate sau pe suprafeţele lăsate pârloagă.

Executarea tratamentului se recomandă numai pe parcelele pe care s-au întâlnit 3 larve/mp – la loturile semincere şi 5 larve /mp la cele de consum. Pentru combatere se utilizează insecticide precum: Biscaya 240 OD  – 0,2 l/ha; Faster 10 CE – 100 ml/ha; Proteus OD 110 – 0,4 l/ha; Decis 25 WG – 0,030 kg/ha; Calypso 480 SC – 0,1 l pc/ha sau alte produse omologate. Pentru eficienţă, tratamentul chimic trebuie să se încheie în 4 – 5 zile.

Cum salvăm piersicul şi caisul?

Una dintre cele mai frecvente şi păgubitoare boli care a provocat mari pagube anul acesta în livezile de piersic este băşicarea frunzelor. Ea este cauzată de o ciupercă prezentă pe frunze încă din toamnă, dar care atacă începând cu luna mai, în condiţii de negură ducând la băşicarea frunzelor care apoi se răsucesc şi cad. Dacă infecţia este puternică, în luna iulie atacul se poate produce şi pe fructe sub forma unor pete. În aceste condiţii trebuie aplicat urgent un fungicid cupric, Funguran 1% sau zeamă bordeleză 2% împreună cu un îngrăşământ, preferabil uree 3%. A doua zi, piersicul se tratează cu un produs sistemic – Folicur 0,1% sau Riza (tebuconazol) 0,6% – împreună cu Dithan 2,5%. Ideal ar fi ca la acest tratament să se introducă şi un îngrăşământ foliar cum este Basaplant 3:15:36 + ME. Tratamentul se repetă la 7 zile cu Topsin 70 în concentraţie de 1% şi Captan 2,5% şi din nou uree 3 kg/ha.

În ceea ce priveşte livezile de cais, acestea au suferit o infecţie puternică cu monilioză, boală care apare în special după primăverile cu ploi reci care cad în perioada înfloritului. Boala produce uscarea vârfurilor ramurilor şi putrezirea fructelor. Pentru combaterea ei se foloseşte un fungicid sistemic cum este Topsin Al 70 PU 0,07% în combinaţie cu Ditan 2,5%.

Atenţie la viermele-merelor şi prunelor!

În livezi această perioadă este dificilă întrucât trebuie oprit atacul viermelui-merelor cu cele două generaţii ale sale care apar de la 15 mai până la sfârşitul lui august. Dăunătorul atacă seminţele fructului care cade înainte de maturare, ducând la pierderea recoltei. În acest interval prezintă pericol şi atacul de minatoare, precum şi păduchele de San José şi afide.

În combaterea chimică a acestora, rezultate bune dau Calypso 0,02%, Imidan 50 EC 0,05%, Reldan 40 EC 0,15%, Sumi-alpha 0,03% şi diverse piretroide. Dacă nu se fac tratamente din 10 în 10 zile, până la sfârşitul lunii august, riscul de compromitere a producţiei este foarte mare. În plus, aceşti dăunători zboară din livezile vecine şi îi pot afecta şi pe cei care nu au infecţie, de aceea tratamentele de prevenire sunt esenţiale.
Viermele este un dăunător periculos şi pentru livezile de prun, unde atacă în special când fructele sunt în formare. Pagubele cresc simţitor la atacul celei de-a doua generaţii, din iulie până în august. Combaterea se face cu insecticide ca Sinoratox 0,15% sau Carbetox 0,4%.

Pentru o cireaşă sănătoasă

Cel mai mult au acum de furcă producătorii de cireşe. Fructele sunt atacate de vierme, iar frunzele de monilioză şi ciuruire. Pentru combaterea viermelui, cu rezultate bune se foloseşte Sumi-alpha 2,5 EC 0,04%, Actara 25 WG sau alte insecticide pe bază de alfa-cipermetrin. În combaterea bolilor se fac stropiri cu fungicidele Vondozeb 80 WP 0,2%, Captan 50 WP. La toate tratamentele este indicat să se aplice şi 3 kg UREE 46 pentru că este singurul azot pe care pomul îl foloseşte direct, transformându-l în clorofilă imediat după aplicare.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

֩ Comentarii